iullyan

1. Numarul de mesaje din WhatsApp plus Messengerul Fb a ajuns la 100 miliarde/zi. Comparativ, zilnic se trimit aproximativ 20 miliarde sms uri worldwide.

2. Singurele tari din top – SUA, China, Germania, Japonia, Franta, India si Marea Britanie – care si-au redus, in ultimii 10 ani, procentul datoriei din PIB ul generat sunt India si Germania. China, desi a crescut de la 27% la 51.2%, ramane cea mai putin indatorata. La polul opus este Japonia unde datoria a ajuns la 236%.

3. Twitter genereaza mai mult de 50% din venituri din reclame video. Asta inseamna, daca aplicam procentul la veniturile din ultimul trimestru, spre $300 milioane. Cam cat toata piata de publicitate tv din .ro pe un an.

4. Wall Street ul se asteapta ca Apple, dupa ce si-a repatriat profitul, sa anunte ca va inapoia actionarilor, prin dividende si rascumparari de actiuni, aproximativ $100 miliarde.

5. Alitalia a pierdut, in medie, +2 milioane euro/zi in primul trimestru din acest an

6. T-Mobile SUA cumpara Sprint pentru $26 miliarde in incercarea de a concura AT&T si Verizon

7. Avergers: Infinity War a devenit filmul cu cele mai mari incasari in primul weekend de la lansare, $630 milioane, depasind Star Wars ul, A Force Awakens

8. Olanda, cu o suprafata de 5 ori mai mica decat a Romaniei, este al doilea exportator de mancare din lume, dupa SUA.

Articolul Scurte, 01 Mai 2018 a apărut prima oară pe Orlando Nicoară.

Conducerea televiziunii publice a distribuit angajaților noul Regulament de conduită.

În el sunt câteva lucruri de bun simț și necesare.

Cum ar fi ideea că dacă lucrezi în televiziunea publică nu poți aparține unui partid politic. Sau obligația conducerii postului [...]

Articolul TVR introduce cenzura prin Regulamentul pe care l-a dat la semnat angajaților! apare prima dată în Cătălin Tolontan.

A recent article in the Independent is, in my opinion, a good example of how ideology can overwhelm evidence and logic. The article is basically an advertisement for a book, Dead Zone by ornithologist Philip Lymbery , which is out in paperback this week.

Lymbery’s thesis is that bird and other animal populations are steadily declining due to modern farming. If we want to stabilize the environment, and stop or reverse this trend, we need to make major changes to how we grow our food. He then advocates for organic farming and a return to older farming practices. He blames the situation on the attempt to maximize food production.

I think that Lymbery has correctly identified a real problem – an alarming decline in wild species over the last century. However, his proposed solution would actually make the problem worse. It is a classic example of narrative or ideology getting in the way of evidence-based solutions.

I don’t pretend to have any magic solution to the current issues Lymbery discusses. It is important to recognize that they are very complex, and we need to think carefully about what the real source of the problems are and what the best solutions might be.

Lymbery, as an ornithologist, has expertise when it comes to understanding bird populations and reasons contributing to their decline. However, he does not have farming expertise, and his statements about farming sound like knee-jerk appeal to nature fallacies, rather than informed opinion.

I think there are a number of premises that we can agree on, so let’s start there. Wild populations numbers are declining, including small mammals, the birds that feed on them, other bird species, and some insect species as well. The growth in human population, modern industry, and the need to feed over 7 billion people is also the primary cause. Basically – people are making this happen. No argument there.

I also think there is no argument about some of the causes – loss of habitat, fertilizers and pesticides getting into the environment, and climate change are among them.

Where we apparently disagree is on the relative contribution of these various causes, which directly relates to which solutions are likely to work. Lymbery claims that politicians are blaming everything on climate change. Well, maybe in the UK, in the US this issue is sharply divided along party lines. In any case, he seems to be making the opposite fallacy of dismissing climate change as an important contributor. We can agree that climate change is not the sole problem, and we do need to look closely at our farming practices.

The primary difference between Lymbery’s approach and reality, it seems to me, is on the relative contribution of habitat loss vs industrial farming practices. Lymbery’s proposes solution (shifting to organic farming) would decrease the use of some pesticides in farming, but would not eliminate them. It would actually just cause a shift to more toxic and less effective (but “natural” pesticides). This would be a disaster.

The even worse problem with organic farming is that it is less productive. This means we would produce fewer calories per acre, and we would therefore need more land to meet our good needs. Even with gains in farming practices that quality for the arbitrary label of “organic”, and even with reductions in food waste, we simply could not grow enough food organically to feed the world. Estimates are that organic farms overall (this varies greatly by crop) are about 20% less productive than conventional farming.

A switch to organic farming would therefore require more land used for farming. How much more? That is a complex question. Current estimates are that we are currently using 11% of all the land on earth for farming. How much land is suitable for farming has different answers depending on how you define “suitable”.

There is a continuum of suitability and no objective place to draw the line. We are essentially using all the land that is optimal for farming. As we expand our land use for additional farming, we will be expanding into less and less suitable land. This could be land that is sloped so that tractors cannot be used, or has limited access to water, or has poor soil conditions, etc. So essentially, the more we need to expand into less and less suitable land for farming, the less efficient our farming will be in terms of production per acre. So if we switch to farming practices that are 20% less efficient we will need more than 20% more land for farming, because we will be expanding into less and less suitable land.

This all gets back to – what are the major causes of wildlife loss due to human activity. This, of course, is also a complex question. However, in my reading over the years loss of habitat is always considered to be the major cause. At the very least it has to be considered a major cause.

It will take careful analysis to definitively answer this question, but it seems reasonable to assume for now, based on current evidence, that further reduction in habitat (by converting more land into farmland) would have a massive negative effect on wildlife. This negative effect is likely to overwhelm any benefits in changing farm practices – even if organic farming were an advantage, but it isn’t.

Further, when we explore options for reducing the impact of modern farming on the environment, we should have all tools and options at our disposal. Organic farming arbitrarily reduces these tools, by, for example, banning certain technologies, like genetic modification. GM crops that can grow with fewer inputs have the potential to massively reduce the footprint of modern farming. Banning this technology would have a definite negative effect.

Population control often comes up in these discussions. I agree that we need to think about our population growth, and we do need to stabilize the human population. The one zero-sum game in terms of resources is land. There is a finite amount on the Earth, and the more we use for us, the less is available for wildlife. There is no escaping this (until we literally escape the Earth).

There is often the unstated premise, however, in those advocating for radically changing our farming practices that they intend this to go along with a large reduction in the human population. They don’t often state this explicitly, but when you push them they acknowledge that, yes, this only works if we reduce the population. They will get their way if a shift away from modern farming results in massive starvation.

Meanwhile there are also lots of things we can do to farm more intelligently, without increasing our land use, reducing our productivity, or causing starvation. For example, setting aside wildlife refuges (such as patches of land where local plants are allowed to grow and feed the local wildlife) could reduce the impact of farming.

In the end what we need are evidence-based solutions based on careful research. We don’t need ideology, the appeal to nature fallacy, or marketing narratives.

 

Într-o țară unde guvernele se schimbă la câte 6 luni, e firesc ca un spital să fie construit în 20 de ani.

Sincer, sunt chiar înciudat pe mirarea indignată care m-a cuprins (și pe mine) când l-am văzut pe purtătorul de cuvânt al Guvernului ridicând din umeri: “20 de ani, da, așa scrie în actul normativ” (referindu-se la proiectul Spitalului Metropolitan din București). Nu știu de unde surpriza. De ce nu ne-am obișnuit, până acum, cu îngălarea, indolența și corupția fanariotă a guvernanților?

Totuși, ce construiește pentru noi statul român, din toate sutele de miliarde de lei pe care i le plătim ca taxe și impozite?

Ce face statul pentru mine?

În 28 de ani, în România nu a fost finalizată niciuna dintre autostrăzile strategice care ar trebui să traverseze țara.

Pentru București-Constanța, o autostradă de câmpie pe trei sferturi din traseu, a fost nevoie de două decenii ca să fie dată în folosință. A fost nevoie, apoi, de alți câțiva ani pentru ca statul să aplice o soluție tehnică acceptabilă pentru plata taxei de pod de la Fetești, unde se produceau ambuteiaje de kilometri, care anulau însăși ideea unei căi rutiere de mare viteză. Continuarea acestui coridor, spre nord-vest, se surpă pe bucăți iar segmentul cel mai important, Sibiu-Pitești, e într-un veșnic studiu de fezabilitate, încă de pe vremea lui Ceaușescu.

Contractul scandalos al autostrăzii Bechtel “s-a pierdut”, ca-n bancul cu bilele intrate pe mâna românului. Pe traseu sunt segmente inutilizabile pentru că nu s-au construit și viaductele care să le unească. Bucata care ar trebui să lege Ploieștiul de București pleacă din câmp și guvernul nu e-n stare să rezolve de vreo 6 ani ultimii 3 kilometri ai acestei șosele. Proiectul autostrăzii Iași-Târgu Mureș, crucial pentru dezvoltarea Moldovei, a fost făcut poștă cu perversiuni de toate guvernele, 10 ani la rând, cu studii de fezabilitate și prefezabilitate. Centura Capitalei e un șantier interminabil (și nemișcat) de zeci de ani. Metroul bucureștean e suprasolicitat, în așteptarea unei tragedii din cauza supraaglomerării, și nimeni nici măcar nu discută vreun plan pentru reconfigurarea și extinderea lui logică, ce să mai vorbim de lucrări propriu zise. Linia către Drumul Taberei e folclor și subiect de bancuri de 10 ani încoace. Linia către Otopeni e o glumă sinistră. Legătura-alternativă, adică doar 3 kilometri de cale ferată și o gară în aeroport, este, pur și simplu, irealizabilă în această țară. Aeroportul Otopeni însuși are o pistă aproape inutilizabilă și alta mereu stricată. În țară, se cheltuiesc cu găleata, de-o viață, bani pentru aeroporturi niciodată terminate sau mereu prost reparate. Orașele care au centură nouă pot fi numărate pe degetele de la o mână. Te și întrebi cum naiba avem, măcar, niște mii de kilometri de asfalt pe-aici – cum s-a putut? Cum au reușit ăia de dinainte să toarne atâta asfalt? Oricum, jumătate dintre drumurile din România sunt de pământ sau cel mult pietruite, iar 90% sunt pe o singură bandă. Căi ferate noi nu se fac iar pe imensa majoritate a celor (încă) existente se circulă la pas. Vagoanele CFR sunt o rușine și un dezastru în desfășurare: unora a ajuns să le cadă podeaua-n mers. Porturile fluviale sunt o ruină, compania aeriană națională este omorâtă lent de paraziți politici și nici măcar transportul cu taximetre, ce trebuie autorizat de primării, nu mai e la un nivel de civilizație acceptabilă.

Mai vreți?

Spitale noi nu se construiesc, practic, decât accidental, sub formă de extindere a câte unuia care funcționează, deja (cu chiu, cu vai). Spitalele existente sunt, adesea, infestate cu bacterii rezistente la antibiotice. Secțiile noi se inaugurează de câte 3-4 ori, impertinent, până vine DNA-ul și mai saltă niște hoți care au șperțuit banii de dezvoltare.

Școli? Două din zece au o gaură-n pământ ca “toaletă”. România e țara europeană în care, din când în când, câte un copil moare înecat în căcat și în care wc-urile la care se trage apa, ce miracol! se inaugurează cu primarul și notarul, care taie panglici tricolore sub blitzuri. O treime dintre copiii școlarizați în țara asta au probleme cronice de sănătate din cauza iluminării necorespunzătoare din sălile de clasă și a băncilor nepotrivite.

Poduri, nu (podul CFR de la Grădiștea, care leagă Bucureștiul de Giurgiu, s-a prăbușit în 2005 la niște inundații, fiind slăbit din cauza furtului de pietriș din albie, și prăbușit a rămas). Centrale electrice, nu (două unităi de la Cernavodă așteaptă de pe vremea lui Ceaușescu). Atunci, ce? Ce face statul român pentru contribuabili?

Până și sărbătorirea Centenarului e pe cale să fie ratată (ca să fiu îngăduitor). Ce surpriză, cine ar fi crezut că se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire chiar în 2018? Mai nou, aflăm că “s-a pierdut” documentul de jurizare pentru monumentul ce ar trebui ridicat la Alba Iulia (în 8 luni, hahaha). Iar Ministerul Culturii și Identității Naționale a anulat peste 2.000 de proiecte validate deja anul trecut, cerând reluarea procedurilor, deoarece documentația nu era, de fapt, completă. Păi dacă nici asta nu e adevărata Identitate Națională, nu știu ce mai e.

România este țara cel mai prost guvernată din Uniunea Europeană când vine vorba de fondurile europene. “O treime din fondurile europene pierdute în toată Europa aparțin României”, titrează Curs de guvernare. O. Treime. Sunt (încă sunt) 28 de țări în UE. România irosește o treime din totalitatea fondurilor puse la dispoziția statelor membre.

Niște ticăloși au pus mâna pe țara asta și prostesc națiunea-n față, ca borfașii-n tramvai în timp ce-și buzunăresc victimele. Singura lor obsesie, cum să anuleze legile care încă-i împiedică să fure fără frică.

Cătălin Teniță face o constatare pe cât de simplă, pe atât de cumplită: în esență, statul are două roluri principale, să apere cetățenii de inamicii externi și să apere cetățenii de agresorii interni, adică hoți, tâlhari, criminali etc. Pentru asta, cetățenii oferă statului centralizat monopolul violenței (poliție, jandarmi, armată etc) și monopolul justiției (legi pentru funcționarea Justiției, sistem judiciar, penitenciar etc). Dar ce faci când “tot constructul ăsta social numit statul, expandat enorm, care percepe jumătate din ce produce fiecare, va fi într-un moment capturat de hoți și folosit (chiar) împotriva celor pe care statul ar trebui să îi apere de hoți?”

Ce faci, cetățene, când cetatea e ocupată de tagma jefuitorilor?

The post Ce faci, cetățene, când cetatea e ocupată de tagma jefuitorilor? appeared first on Petreanu.ro.

Am avut pe alocuri o stranie senzație de déjà vu când am privit primele două sezoane din Narcos – și cu siguranță că n-am fost singurul. Un interlop care-și croiește drum spre vârful societății prin mită, șantaj, corupție și violență, acumulând pe parcurs o avere uriașă, dar care se prezintă poporului drept binefăcător, altruist, familist și om politic dedicat poporului? Unde am mai văzut noi asta?

Sigur că ni se pare cunoscută povestea. O trăim de ani buni, cu unele diferențe: la noi nu e cu violență (deocamdată), dar puterea înșfăcată e mult mai vastă.

Prin corupție și mită electorală, Pablo Escobar n-a reușit totuși să ajungă mai mult de deputat supleant în Parlamentul Columbiei. Mafioții noștri dețin Parlamentul, Guvernul și majoritatea instituțiilor care administrează banul public, iar sforțarea lor supraomenească din ultimele luni este să pună sub control și ultimele structuri care nu răspund la comenzile lor.

El Pablito avea (la propriu) o jurnalistă de televiziune, care-i mai lua din când în când câte un interviu amabil. Don Livio are patru televiziuni, inclusiv cea publică, ziare, numeroase site-uri și un batalion de postaci care, de ani de zile, inundă spațiul public cu propagandă și teme false.

El Patrón și-a cumpărat domeniul pe care a construit Hacienda Nápoles, unde și-a contruit o grădină zoologică și și-a făcut un lac. Daddy a primit domeniul Belina din partea Guvernului României și CJ Teleorman, prin decizii oficiale și siluirea legii.

El Zar de la Cocaína a plătit gherile comuniste ca să atace Palatul de Justiție. La noi nu se folosesc metode atât de brutale; doar îi avem pe dnii Iordache și Șerban care pot trage cu tunul amendamente în Justiție. El Padrino și-a aruncat în aer inamicii din Justiție. Al nostru folosește ministrul Justiției pentru a-și demola anchetatorii.

Cine-i mai tare?

Într-o scenă fenomenală din sezonul 2, El Patron visează pacea – pacea lui, adică. Iată, a învins, în sfârșit națiunea l-a acceptat și l-a răsplătit cu funcția cea mai înaltă în stat. Toți inamicii lui instituționali înțeleg, în sfârșit, ce om bun este, de fapt, și îl salută cu aplauze sincere, însuflețite. El zâmbește, iertător – acum, că liderului i se recunoaște victoria, toate vor fi date uitării, măcar azi și mai vedem dup-aia.

Scena culminează cu momentul transferului de putere: între patru ochi, președintele în funcție îi predă autoritatea cu o îmbrățișare și, complice, cu poștirea unui joint, că doar toți avem micile noastre cedări, nu-i așa?

Sunteți curioși să aflați ce visează dl. Dragnea?

The post Ce visează dl. Dragnea? appeared first on Petreanu.ro.

Unele exagerate, altele care se aplica doar celor care folosesc telefoane cu Android. Merita citite.

Want to freak yourself out? I'm gonna show just how much of your information the likes of Facebook and Google store about you without you even realising it

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

1. https://t.co/1z255Zt1zf Google stores your location (if you have it turned on) every time you turn on your phone, and you can see a timeline from the first day you started using Google on your phone

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

2. This is every place I have been in the last twelve months in Ireland, going in so far as the time of day I was in the location and how long it took me to get to that location from my previous one pic.twitter.com/I1kB1vwntT

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

3. https://t.co/qFCgY6QLN5 Google stores search history across all your devices on a separate database, so even if you delete your search history and phone history, Google STILL stores everything until you go in and delete everything, and you have to do this on all devices

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

4. https://t.co/QRfgwkNj80 Google creates an advertisement profile based on your information, including your location, gender, age, hobbies, career, interests, relationship status, possible weight (need to lose 10lbs in one day?) and income

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

5. Google stores information on every app and extension you use, how often you use them, where you use them, and who you use them to interact with (who do you talk to on facebook, what countries are you speaking with, what time you go to sleep at) https://t.co/RJeRlXhtdq

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

6. https://t.co/5B6qxUvrJz Google stores ALL of your YouTube history, so they know whether you're going to be a parent soon, if you're a conservative, if you're a progressive, if you're Jewish, Christian, or Muslim, if you're feeling depressed or suicidal, if you're anorexic…

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

7. Google offers an option to download all of the data it stores about you, I've requested to download it and the file is 5.5GB BIG, which is roughly 3 MILLION Word documents https://t.co/3Na4FxjNXk

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

8. https://t.co/3Na4FxjNXk This link includes your bookmarks, emails, contacts, your Google Drive files, all of the above information, your YouTube videos, the photos you've taken on your phone, the businesses you've bought from, the products you've bought through Google…

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

9. Your calendar, your Google hangout sessions, your location history, the music you listen to, the Google books you've purchased, the Google groups you're in, the websites you've created, the phones you've owned, the pages you've shared, how many steps you walk in a day…

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

10. Facebook offers a similar option to download all your information, mine was roughly 600mb, which is roughly 400,000 Word documents

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

11. This includes every message you've ever sent or been sent, every file you've ever sent or been sent, all the contacts in your phone, and all the audio messages you've ever sent or been sent pic.twitter.com/H8ng7bcyod

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

12. Facebook also stores what it think you might be interested in based off the things you've liked and what you and your friends talk about (I apparently like the topic 'Girl') pic.twitter.com/fqKiNlfATO

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

13. Somewhat pointlessly, they also store all the stickers you've ever sent on Facebook (I have no idea why they do this, it's just a joke at this stage) pic.twitter.com/4F5sExbynf

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

14. They also store every time you log into Facebook, where you logged in from, what time, and from what device pic.twitter.com/iWXSPm5Peh

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

15. And they store all the applications you've ever had connected to your Facebook account, so they can guess I'm interested in politics and web and graphic design, that I was single between X and Y period with the installation of Tinder, and I got a HTC phone in November… pic.twitter.com/bkXruVZxLP

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

16. Side-note, if you have Windows 10 installed, this is a picture of JUST the privacy options with 16 different sub-menus, which have all of the options enabled by default when you install Windows 10 pic.twitter.com/oHyfYndTnJ

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

17. This includes tracking where you are, what applications you have installed, when you use them, what you use them for, access to your webcam and microphone at any time, your contacts, your e-mails, your calendar, your call history, the messages you send and receive…

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

18. The files you download, the games you play, your photos and videos, your music, your search history, your browsing history, even what RADIO stations you listen to

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

19. This is one of the craziest things about the modern age, we would never let the government or a corporation put cameras/microphones in our homes or location trackers on us, but we just went ahead and did it ourselves because fuck it I want to watch cute dog videos

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

20. I got the Google Takeout document with all my information, and this is a breakdown of all the different ways they get your information pic.twitter.com/mPAbyh1I9k

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

21. Here's the search history document, which has 90,000 different entries, even showing the images I downloaded and the websites I accessed (I showed ThePirateBay section to show much damage this information can do) pic.twitter.com/rZJhJjSe2t

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

22. Here's my Google Calendar broken down, showing all the events I've ever added, whether I actually attended them, and what time I attended them at (this part is what I went for an interview for a Marketing job, and what time I arrived at) pic.twitter.com/mpB7NpLVzT

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

23. This is my Google Drive, which includes files I EXPLICITLY deleted including my resume, my monthly budget, and all the code, files, and websites I've ever made, and even my PGP private key, which I deleted, which I use to encrypt e-mails pic.twitter.com/UpfUNTD6yR

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

24. This is my Google Fit, which shows all of the steps I've ever taken, any time I walked anywhere, and all the times I've recorded any meditation/yoga/workouts I've done (I deleted this information and revoked Google Fit's permissions) pic.twitter.com/mAYmk8zxwR

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

25. This is all the photos ever taken with my phone, broken down by year, and includes metadata of when and where I took the photos pic.twitter.com/hBuClVijZv

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

26. Every e-mail I've ever sent, that's been sent to me, including the ones I deleted or were categorised as spam pic.twitter.com/mbUOlu6KXN

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

27. And now my Google Activity, this has thousands of files, so I'll just do a short summary of what they have pic.twitter.com/jucdjpQAVY

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

28. Firstly every Google Ad I've ever viewed or clicked on, every app I've ever launched or used and when I did it, every website I've ever visited and what time I did it at, and every app I've ever installed or searched for pic.twitter.com/DcMdnbzuC6

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

29. Every image I've ever searched for and saved, every location I've ever searched for or clicked on, every news article I've ever searched for or read, and EVERY SINGLE google search I've made since 2009 pic.twitter.com/xPOK8h3qej

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

30. And then finally, every YouTube video I've ever searched for or viewed, since 2008 pic.twitter.com/0F1Lcwp2FS

— Dylan Curran (@iamdylancurran) March 24, 2018

Articolul 30 despre datele voastre online a apărut prima oară pe Orlando Nicoară.

     Liderii oricărui sistem au avut întotdeauna nu doar responsabilități crescute, ci și o serie de drepturi „teritoriale”. Recunoaștem fenomenul în manifestarea diverselor specii în mediul natural. Numai că lupta pentru teritorii diferă în mediul natural față de mediul instituțional. Ne place să credem (...)

În sala plină de ziariști, cu intrare din Piața Constituției, ce ironie!, un eminent jurist a ratat dialogul cu cetățenii și a ales să se transforme în executant. Momente invizibile la televizor, reportaj cu transpirație, nervi și senzația că totul [...]

Articolul Tudorel Toader cere revocarea Laurei Codruța Kovesi printr-un amestec de fapte și de lozinci național-comuniste apare prima dată în Cătălin Tolontan.

Ne place să spunem despre noi, românii, că suntem ospitalieri, cinstiți, muncitori și în multe alte feluri. De astăzi, putem spune și că suntem responsabili. Cel puțin așa reiese dintr-un studiu realizat de firma de cercetare IPSOS, la cererea Raiffeisen Bank. Rezultatele cercetării arată că 97% dintre români se simt responsabili. Paradoxal însă, doar 8% dintre persoanele intervievate cred că societatea românească este responsabilă. Alte date interesante despre responsabilitate în România găsiți în infograficul de mai jos.

Banking așa cum trebuie

Cu ocazia anunțării rezultatelor studiului, Raiffeisen a lansat și noua campanie de repoziționare a brand-ului. Noua poziționare a Raiffeisen Bank marchează trecerea de la sloganul ”Reușim împreună” la ”Banking așa cum
trebuie” și reprezintă concluzia unui proces de evaluare atât intern, în rândul angajaților Raiffeisen Bank, cât și extern, în rândul clienților. În urma acestui proces de evaluare, a rezultat că cea mai importantă caracteristică a brand-ului este responsabilitatea, dorința de a face lucrurile așa cum trebuie și cu bun simț.

    Atunci când am planificat cursuri de comunicare cu pacienții, adeseori mi-a fost solicitat (chiar de către medici) să includ în programa de curs elemente legate de tipologia pacienților și cum ar trebui medicii să reacționeze sau să își adapteze discursul pentru fiecare tipologie în parte. De fiecare dată mi (...)

N-am zis-o eu, deși aș fi vrut să o spun așa. O spune și o susține cu argumente solide domnul Ja-Joon Chang. Am citit două dintre cărțile lui, apărute la Polirom: 23 de lucruri pe care ei nu ți le spun despre capitalism și Samaritenii cei răi – mitul liberului schimb și istoria secretă a […]

     Deficitul vestibular reflectă o perturbare în mecanismul fiziologic de menținere a echilibrului sau/și a orientării spațiale. Literatura de specialitate descrie sub mai multe forme percepția deficitului vestibular. Astfel, poate fi descris fie ca senzație de amețeală, vertij, presincopă sau dezechilibru. Din (...)

I guess this is a theme recently – the return of previous pseudosciences that had been fading into the background. If you type “astrology” into the search window on this blog you get exactly two articles specifically about this topic in the last 10 years. Hopefully this won’t really change and astrology will remain safely on the fringe, an old-school pseudoscience curiosity.

But there are those who are trying to give astrology new respectability. A recent article by Ida Benedetto outlines the strategy, which is two-pronged. First, blame astrology’s poor reputation on modern psychology. Then the fix is an appeal to antiquity – return to the ancient texts. She writes:

“Astrology’s contemporary flavor has a closer relationship with the social science of psychology than the observational science it used to be based upon. If we can set modern judgments aside and learn the language of the ancient astrologers—a language that is now newly available due to the recent revival of classical texts—we may discover lost insights.”

Let’s strangle this infant in the crib, as both prongs of this strategy are nonsense.

First, modern psychology is not to blame for the failings of any version of astrology. Benedetto argues that modern astrology followed the pattern of pop psychology, offering simple solutions to life’s complex problems, and giving people light and positive answers. I think she is misinterpreting the lines of causation here.

Rather, astrology is a form of pop (pseudo)psychology, which is not based on any respectable psychological science. All such pop psy follows a similar pattern – the easy and comfortable answers. Modern astrologers have always been client-based, selling their fortune-telling for cash, and they simply followed (like all other forms of pop psy) the format that brought in the most money –  tell people what they want to hear.

In other words, any similarity between modern astrology and other forms of pop psychology do not come from psychology, but from the behavior of typical snake oil salesmen and fortunetellers.

But I am actually more interested in the second pillar of her argument – that there is something potentially valuable in the ancient astrological texts.

“The ancients looked to the sky for clues about why things happened in the material world around them. Astrology had its heyday in the Mediterranean in the Hellenistic period, an era that took place between the 3rd century BC and the 1st century CE. These ancient astrologers based their interpretations on centuries of observations recorded by the Mesopotamians who came before them. They kept careful records of astronomical phenomenon, looking for correlations between what happened in the sky above them and the material world around them.”

This is classic “Toothfairy science.” This is also the “teachable moment” I thought was most relevant about this article. Benedetto has a background in the arts, so it is not surprising that she is somewhat clueless about science.

The key point is this – science is more than carefully collecting observations. As the Toothfairy analogy explains, if you carefully documented the amount, denomination, and timing of money left in exchange for children’s teeth, and correlated that information with all sorts of demographic variables, you might create a convincing imitation of doing real science, but none of that data would actually test the underlying premise – is the Toothfairy real?

Similarly, carefully documenting the position of the stars and planets and then correlating those positions with events on Earth might be impressive for ancient Mesopotamians, but it is not science. This type of observational behavior is not capable of asking the important underlying question – is there any causal relationship between what is observed in the sky and events on Earth?

Just making such observations is missing a critical ingredient, testing whether or not the stars have any predictive value. For this you need objective outcomes, blinded assessment, and statistical analysis.

To reverse an analogy we have commonly used, this is similar to what many people do with the stock market. You can track the market in great detail, and look for patterns with sophisticated analysis. However, such patterns in past market behavior do not predict what the market will do in the future – it is stock market astrology.

The ancients cannot be blamed for thinking they can gain insight into worldly events by looking at the stars. They lacked any serious cosmology or understanding of fundamental forces. They did the best they could, and carefully documenting observations was a good start.

But we have a couple thousand years of advancement between them and us. We know quite a bit more about how the universe is put together, and the forces that are at work. There is no plausible mechanism by which the position of the planets and stars can influence or predict events on Earth. That notion is pure magic.

Further, numerous attempts at scientifically demonstrating the existence of such a phenomenon have failed. We are not starting from scratch here – there is more than enough evidence to reject the highly implausible hypothesis of astrology. This is not closed mindedness, as Benedetto and others would have you believe. It is simple Beysian analysis – astrology is not very likely to begin with, and all evidence points to no.

I also fully reject Benedetto’s reverence for “ancient texts.” As a source of history, sure, they are invaluable. As a source of science and understanding the world, not so much. Such reverence for the alleged wisdom of the ancients in counter-enlightenment and anti-intellectual. It rejects the hard-won knowledge that we have accumulated over centuries. It infantilizes modern people and suggests we should submit to the ancient wisdom of our long past elders.

It is also, ironically, still looking for an easy solution to complex questions. The world is complex, and it takes hard intellectual work to sort it all out, account for our biases, to look at questions from new perspectives, and to conduct rigorous observations and experiments to systematically test our ideas against reality. The answers aren’t waiting for us to translate from some ancient text.

So I’m sorry, Benedetto, astrology is fake. You just don’t understand how science works. But that is easy enough to fix. There are plenty of sources for popular science communication out there, a mere mouse-click away.

     Ani la rând, continuând cu zel îndeletnicirile fostului regim, am vociferat, l-am împroșcat cu venin și mizerii pe regele Mihai, punându-i pe seamă vrute și nevrute, judecând cu măsurile de azi fapte petrecute cu mai bine de jumătate de secol în urmă.      Susținătorii și (...)

Ion I. Bruckner a condus Clinica medicală a Spitalului Clinic Colțea București și este președintele Societății Române de Medicină Internă          Insuficiența cardiacă, incapacitatea cordului de a asigura un debit cardiac normal (insuficiență cardiacă cu scăderea fracției de ejecție) sau (...)

Demonstrație de protest în Piața Victoriei. Câteva mii de persoane au traversat spre centrul pieței regulamentar, pe la trecerile de pietoni, așteptând în grupuri să se facă verde, după care au trecut istmul strâmt dintre Muzeul Antipa și spațiul gol din mijloc cât era roșu pentru mașini. Într-o oră, piața s-a umplut și Poliția Rutieră a oprit cu totul traficul auto de pe două laturi, ca să nu se-ntâmple vreo nenorocire din cauza aglomerației.

Înspre Palatul Victoria, cineva cu o portavoce încearcă să anime mulțimea – scandează, răgușit, “jus-ti-ție, nu corup-ție!” sau “pe-se-de, ciuma roșie”, și este urmat, mai mult cu politețe decât cu indignare, de restul manifestanților, care se-ntrerup pentru asta din conversații. E o socializare potolită printre oameni, se mai schimbă impresii, vești despre cunoscuți. Într-o parte se hârjonesc doi căței, în alta se aleargă-n cerc, printre picioarele părinților, vreo trei copii. Se-ntorc priviri dojenitoare când suflă câțiva în vuvuzele, că nu se mai aude om cu persoană, dar oamenii acceptă drepturile celorlalți să protesteze cât de zgomotos doresc, că doar d-aia au venit, nu? Când pune mâna pe portavoce Mălin Bot, se fac glume sarcastice, “hai că ne-am găsit liderul, ce să vezi”. Nu-l aplaudă nimeni, dar asta nu-l descurajează.

La 19.30, mulțimea se pune în mișcare, într-un marș către Casa Poporului. Jandarmii ar vrea să canalizeze manifestanții pe un singur sens al bulevardului Lascăr Catargiu, la fel ca la demonstrația de acum trei săptămâni, dar acum oamenii sunt mai mulți și ceva mai hotărâți. Forțează cordonul simbolic al forțelor de ordine și sunt șarjați, la intimidare, de câțiva jandarmi călare. Se huiduie copios, caii se cambrează, mulțimea se revarsă pe ambele sensuri. Mai târziu, unii comentatori o să vorbească despre “agresiunea” Jandarmeriei asupra demonstranților. Sunt de altă părere. Să împingi cu caii niște oameni atât de politicoși e mai mult decât o agresiune: e o mitocănie.

Un amic îmi povestește că a adus un grec la una dintre demonstrațiile astea anticorupție din București. Omul era curios. S-au prezentat împreună la ora stabilită, s-au mai văzut cu niște cunoștințe, au vorbit, au demonstrat un timp, după care grecul a-ntrebat: “când începe?” Păi, ce vrei să spui? Asta e manifestația, ce credeai? Grecul, jumătate dezamăgit, jumătate amuzat. El vine dintr-o țară în care manifestațiile de protest împotriva guvernului arată așa:

Mai târziu, în drum spre casă, m-am gândit la toate demonstrațiile violente din România anilor ’90. Anul acesta, o atmosferă foarte diferită. Nu știu ce înseamnă această schimbare și ce efecte va avea, dar e remarcabilă.

The post O manifestație politicoasă appeared first on Petreanu.ro.

Prim ministrul României este un bolșevic. Nici măcar un comunist de Mileniul III, precum comuniștii chinezi sau vietnamezi, care au înțeles că ideologia nu poate înlocui inițiativa privată decât cu prețul sărăciei și foametei. Nu, tov. Tudose este un bolșevic pur și dur, un octombrist roșu mascat în blana de oaie a premierului unei țări din UE.

În deschiderea ședinței de guvern în care a modificat Codul Fiscal în ciuda opoziției argumentate a oricui în afară de el și partidul său, tov. Tudose a declarat: “Am apreciat, cu ghilimelele de rigoare, un protest al unor români, sustinut de conducere, care doreau autostrăzi, compania externalizând profitul. Superb. Nu mai merge.”

Tov. Tudose se înscrie pe linia ideologică a înaintașilor săi, care au făurit Marea Revoluție din Octombrie, și care și-au exportat doctrina cu tancul, ulterior, inclusiv în România. Tov. Tudose știe neîndoielnic de la partid că burjuii, moșierii, chiaburii, toți cetățenii cu inițiativă, de fapt, trebuie stârpiți fără milă, pe măsură ce se ascute lupta de clasă. Se știe că patronii sunt niște exploatatori ai muncii proletariatului, deci profiturile pe care le fac aceștia nu li se cuvin lor, ci clasei muncitoare – mă rog, nu direct clasei muncitoare, ci partidului, mna, compus din toți tovarășii de nădejde de la partid, care are rolul conducător, alea, știți voi.

Tov. Tudose sugerează că d-aia nu construiește partidul autostrăzi în România, pentru că patronii/burjuii/chiaburii fug cu profitul peste graniță.

“Iacătă, tovarăși, cazul capitaliștilor putrezi de la Renault, care exploatează nu doar munca, ci și sufletele proletarilor noștri, după care externalizează profitul, tovarăși, în loc să lase banii națiunii noastre!”

Realitatea este alta.

Automobile Dacia contribuie la dezvoltarea României într-o proporție uriașă. Aceasta este o companie care trebuie sprijinită și încurajată de către statul român, inclusiv prin construcția autostrăzii Pitești-Sibiu. Au ajuns să iasă românii în stradă ca să ceară drumuri și șeful guvernului îi ia la mișto. Tupeu de borfaș.

Automobile Dacia a avut anul trecut o cifră de afaceri de aproximativ 4,3 miliarde de euro și un profit net de 100 de milioane de euro. La uzinele din Mioveni lucrează 13.800 de angajați care au produs anul trecut peste 320.000 de vehicule, ceea ce a făcut din Dacia al 5-lea producător european de automobile. Salariul mediu net în uzină este de 3.600 de lei, la care se adaugă bonuri de masă (15 lei zilnic) și prime anuale (pentru rezultatele anului 2016, prima a fost de 1.065 de lei net). Automobile Dacia este unul dintre cei mai mari exportatori ai României – în 2014, Dacia asigura 7,3% din exporturile României iar vânzările uzinei însemnau 2,8% din PIB. Nu în ultimul rând, Automobile Dacia susține o industrie întreagă de piese și servicii pe orizontală în țara noastră. Din toată această activitate statul încasează taxe pe muncă și impozite pe afaceri, miliarde de lei anual. Compania aduce nu doar bunăstare, ci și – foarte important – disciplina muncii, creșterea productivității și concentarea activității pe obiectiv, cât și respectarea legilor în vigoare, pentru că, spre deosebire de firmele de apartament care primes contrate grase pe ochi frumoși, de partid, multinaționalele nu fac nici evaziune fiscală, nici nu angajează la negru. În plus, o parte din profitul externalizat, despre care vorbește cu atâta ură tov. Tudose, ca un activist reșapat, este reinvestit ulterior inclusiv în România – să nu uităm că Renault a construit în țara noastră cel mai mare centru de cercetare-dezvoltare din lume.

Carevasăzică, avem la Mioveni o găină care face ouă de aur, dar prim ministrul României, tov. Mihai Tudose, o ia la șuturi că mănâncă grăunțe.

Ce dorește prim ministrul PSD, naționalizarea profitului multinaționalelor? Păi întrebarea e de ce ar mai vrea atunci vreun patron să investească ceva aici, dacă nu i se permite să-și încaseze profitul? Este incredibil că România a ajuns, din nou, pe mâna unor repetenți la istorie și economie, care cred că legile economice nu sunt date, ci se dau.

Guvernul ar trebui să privească înspre antreprenori ca înspre Divinitate, cu teamă și respect, pentru că aceștia pot face ce nu poate face statul niciodată: miracolul profitului.

Pe de altă parte, zău dacă înțeleg de ce PSD și prim ministrul său nu se interesează cu adevărat de profitul companiilor ce aparțin statului. Guvernul are o lungă listă de companii cu care poate da exemplu că poate face (în sfârșit) profit, care, ce să vezi, sigur nu va fi externalizat. CFR, de exemplu – de ce să nu facă profit la CFR, unde pierderile vor ajunge anul acesta la 90 de milioane de lei. Sau Tarom? La Tarom, pierderile ajung anul acesta la 207 milioane de lei – adică jumătate din profitul Automobile Dacia. Poate RAAPS? Pierderi de 50 de milioane de lei. TVR? Înainte să-i șteargă celălalt prim ministru datoriile din pix, TVR ajunsese la datorii de 522 de milioane de lei – mai mari decât tot profitul Automobile Dacia. Sau, dacă tot ajungem la jucătorii mari, păi de ce n-ar face tov. Tudose profit la Complexul Energetic Hunedoara – 1,6 miliarde de lei pierdere – sau Complexul Energetic Oltenia – 960 de milioane de lei pierdere.

În ultimul deceniu, pierderea cumulată a companiilor de stat a depășit 65 de miliarde de lei. O sumă frumușică, nu? Guvernul ar trebui să privească înspre antreprenori ca înspre Divinitate, cu teamă și respect, pentru că aceștia pot face ce nu poate face statul niciodată: miracolul profitului.

Vreți cireașa de pe tort? E mare cât dovleacul care-i stă pe gât tovarășului Tudose: deficitul la Fondul de Pensii este de 14,1 miliarde de lei anul acesta și va depăși 17 miliarde de lei în 2018. Poftim, administrează asta, tovarășe, dacă ți se pare că burjuii fug cu profitul din țară (apropo, Pilonul II de pensii, administrat privat, e pe profit, dar și de aici vrea să ia bani guvernul PSD).

Mai am o soluție pentru tov. Tudose și guvernul său. Știm că statul român e cel mai prost administrator posibil (apropo, poate da cineva vreun exemplu de domeniu administrat corect și profitabil de stat în România?) dar sunt oameni angajați la stat toată viața care știu cum să facă profit și cum să se îmbogățească. Îi vedem toată ziulica la televizor, prin Parlament, prin guvern, prin ministere, prin primării șamd. Eu cred că aceștia sunt mari maeștri în externalizarea pe șest a profiturilor pe care le fac prin firmele lor, deținute în general prin interpuși.

Chiar așa, tov. Tudose, aveți idee, oare cât e profitul externalizat de colegul dv., tov. Dragnea? Că pare un tip priceput, de-aia l-ați făcut șeful bandei partidului.

The post 🎧 Dar tov. Dragnea cât profit externalizează? appeared first on Petreanu.ro.

Primarul Capitalei s-a întâlnit cu reprezentanții COTAR (Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România). Aceștia s-au plâns de concurența neloială practicată prin sistemele de aplicații online ce oferă servicii de taximetrie.

Primarul Capitalei a spus ”prin noul regulament vor fi interzise toate formele de practicare a taximetriei care nu se încadrează în prevederile Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, precum și în cele ale HCGMB 78/2008 și ale Codului Fiscal. Toți cei care practică activitatea de taxi în Capitală vor fi obligați să respecte acest regulament”.

Din momentul în care declarația a ajuns online și o parte din presă a dat titlul Primăria Capitalei vrea să interzică Uber și Taxify, Internetul a început să vuiască.

Mie însă mi-a atras atenția o altă parte a declarației. Prima parte!

„Vom promova în următoarea ședință a Consiliului General al Municipiului București un nou proiect de hotărare ce va stabili norme și reguli clare pentru toți cei care practică taximetria în Capitală, astfel încât, atât bucureștenii, cât și turiștii, să poată folosi acest serviciu cu încredere, și în deplină siguranță, beneficiind de aceeași calitate a transportului în regim de taxi ca în marile capitale europene”- Gabriela Firea, Primarul Bucureștiului, citată de Digi24.

Ce înțeleg eu din aceste rânduri?

Înțeleg că doamna primar e conștientă de starea jalnică a taximetriei din urbea noastră, despre pirateria locală care ar putea da noi completări ale definiției din DEX, despre jecmăneala și nesimțirea cu care mulți (nu toți, nu generalizez) taximetriști au creat un mediu ostil atât localnicilor, cât și turiștilor (mai ales lor).

Înțeleg că doamna primar este de partea celor 350.000 de bucureșteni au ales să folosească Uber, sătui de înjosirea la care sunt supuși de unii taximetriști. Ca fapt divers, sunt cu 100.000 mai mulți decât masa de votanți cu care domnia sa a câștigat șefia Bucureștiului, în 2016. Și sunt probabil mult mai mulți beneficiari ai serviciilor în afara celor numărați cu aplicația Uber pe telefon.

Eu sper că declarația sa este un reality-check, pe care îl va face înainte de orice decizie. Și sper să asculte și ce spun utilizatorii, și ce spune Uber, nu doar reprezentanții COTAR.

Eu sunt utilizator Uber, cu vechime și cu multe curse. Am mers cu Uber în 10 țări. Am mers cu taxiul în mult mai multe țări. Am văzut deci ce înseamnă calitatea serviciului în lume și de aceea îmi permit să îi dau celor din Primărie câteva idei din călătoriile mele.

Zonă de așteptare dedicată la aeroport – În Amsterdam, după ce ieși bine din aeroport (apropo, în aeroport ai legătură cu gara), ajungi într-o zonă unde staționează la rând taxiurile. Există și în alte orașe același lucru, însă modelul olandez mi se pare cel mai bine pus la punct. Întâi ai la îndemână trenul, apoi autobuzele și apoi ajungi în zona taxiurilor.

Ieșire specială pentru zona de taxi – Mai ușor ar fi, ca la aeroport, să fie păstrată o ieșire pentru zona de taxiuri. La New York, există așa ceva. La acea ieșire se formează coada, iar mașinile sunt dirijate în funcție de numărul de persoane și mărimea bagajelor. Au oameni dedicați pentru coordonarea pasagerilor spre mașini.

Posibilitatea de a aloca un taxiu la mai mulți călători – Uber are deja opțiunea UberPool, prin care o mașină e folosită de câțiva călători (carpooling) ce merg în aceeași zonă. Am văzut recent la New York și Paris. La aeroport sau în zonele de birouri (Pipera), ar ajuta mult. Vor fi mai puține mașini pe stradă la orele de vârf. Sistemul se poate implementa cu ajutorul aplicațiilor existențe.

Taxiuri dedicate pe zone – Cumva se leagă de ideea anterioară. În Hong Kong, la aeroport, taxiurile se disting prin culori, fiecare culoare fiind alocată unei zone a metropolei. Așa ar putea fi implementat carpooling-ul mai ușor.

Uniforme pentru șoferi – Am văzut în Tenerife și în Budapesta șoferi decent îmbrăcați, ba chiar eleganți. În Tenerife, aveau tricouri polo albastre și pantaloni de stofă. În Budapesta, arătau că șoferii serviciilor black cab. Cămașă albă și cravată. Prestanța e importantă în orice domeniu.

Notarea taxiurilor la hoteluri – În Bangkok, când plecam seara de la hotel, un angajat îmi dădea o carte de vizită (să știu de unde am plecat) și își nota numărul taxiului care venea la comandă sau chemat de el de pe stradă. La fel și în Mumbai. Siguranța oaspeților e importantă și pentru hoteluri.

Tabelă cu prețuri pe distanțe  – Prima dată am văzut o listă de prețuri în Rodos. Ieșisem din aeroport și chiar mă întrebam cât costă taxiul până la hotel. Tabela avea prețuri pentru toate zonele de pe insulă. Am văzut același lucru în Kerala (India). M-a ajutat mult. Nu îmi place să negociez niciodată.

Preț fix pe zonă – La New York, e celebra cursa Aeroport – Manhattan. Am prins-o de pe vremea când costa 45$. Acum cred că e 52$. Plătești acest preț fix pentru a merge oriunde în zona centrală a New York-ului. Ar putea exista și la noi ceva similar sau măcar tabela de mai sus.

Birou de mașini cu șofer în aeroport – La Viena, o călătorie de la aeroport în zona centrală costă 36 euro, dacă iei o mașină cu șofer de la una dintre cele 4 – 5 firme specializate ce au birou în zona Sosiri. Cred că tot atât costă și o călătorie cu taxiul. Cei care fac taximetrie premium ar putea avea un astfel de birou la Otopeni.

Sistem de rating și feedback obligatoriu – E un pic cam greu de acceptat și poate părea ușor extrem. Cred însă că ar da un confort psihic multor călători. Posibilitatea de a da feedback firmei de taxi despre o cursă este liniștitoare și ar reduce multe nemernicii. Nu am văzut în alte părți această idee, însă am putea fi noi primii care o implementează.

Acestea sunt doar câteva idei. Sunt convins că sunt multe altele, așa că orice comentariu constructiv e binevenit. Nu am menționat nimic de integritatea mașinii, de curățenia interiorului, de atitudinea șoferului. Și astea se pot rezolva. Prin rating sau feedback. Doar să se vrea!

Foto: G R

Superbet rulează un volum al pariurilor online şi retail (în agenţie) şi casino-uri de peste 1 miliard de euro.

”Cifra de afaceri a companiei reprezintă diferenţa dintre aceste volume ale pariurilor jucate şi premiile acordate”, subliniază reprezentantul Superbet.

Potrivit estimărilor din piaţă, volumul total al pariurilor sportive online şi casino este de 4 miliarde euro.

Comparativ, piata de Telco este pana in 5 miliarde euro/an (Orange, Vodafone, UPC, Telekom, RCS, Akta + restul).

De aici

Articolul Piata de pariuri si casino: +4 miliarde euro/an a apărut prima oară pe Orlando Nicoară.

Marti, 28 Noiembrie, la Mariott.

În timpul conferinței, unde va fi oferită participanților și o carte-referință, Garry Kasparov va împărtăși audienței opiniile sale despre: · Gândirea strategică și modul în care trebuie folosită în afaceri (studii de caz Boeing și Apple) și cum îți poți folosi intuiția pentru maximizarea avantajelor strategice și luarea deciziilor – Impactul progreselor tehnologice asupra procesului decizional – Diferența dintre tacticieni și strategi și cum te poți transforma într-un strateg veritabil, dar și ce rol joacă învățarea continuă și autoanaliza în acest proces „Vă voi provoca să îmbrăcați haina liderilor și a conducătorilor din diferite domenii de activitate. De la candidații la Președinție, la CEO sau comandanți de navă pe timp de război. Nu este amploarea unei decizii sau a nivelului de conducere. Este procesul. Când vom termina, veți conștientiza mai mult ca oricând abilitățile și punctele dvs forte sau slăbiciunile ca factor de decizie. S-ar putea să nu reușim să schimbăm hardware-ul cu care ne-am născut, adică ADN-ul nostru, dar vom ști cum putem upgrada software-ul nostru! ” Garry Kasparov

De aici

Articolul Garry Kasparov si gandirea strategica a apărut prima oară pe Orlando Nicoară.

After decades of research and billions spent in clinical trials, we still have a problem with cancer drug delivery, says biomedical engineer Elizabeth Wayne. Chemotherapy kills cancer -- but it kills the rest of your body, too. Instead of using human design to fight cancer, why not use nature's? In this quick talk, Wayne explains how her lab is creating nanoparticle treatments that bind to immune cells, your body's first responders, to precisely target cancer cells without damaging healthy ones.

Check out more TED Talks: http://www.ted.com

The TED Talks channel features the best talks and performances from the TED Conference, where the world's leading thinkers and doers give the talk of their lives in 18 minutes (or less). Look for talks on Technology, Entertainment and Design -- plus science, business, global issues, the arts and more.

Follow TED on Twitter: http://www.twitter.com/TEDTalks
Like TED on Facebook: https://www.facebook.com/TED

Subscribe to our channel: https://www.youtube.com/TED

Source: HealthDay
Related MedlinePlus Pages: After Surgery, Heart Surgery

Din punctul meu de vedere, problema cu taxa de solidaritate anunțată de ministrul PSD al Finanțelor nu este cu taxa și nici măcar cu solidaritatea, ci cu încrederea – sau, mai bine zis, cu lipsa de încredere că banii strânși astfel vor fi folosiți în interesul societății.

Dar, după cum știm, orice criză, inclusiv de încredere, include și oportunități. Dacă ar fi cu adevărat bineintenționat, guvernul ar și pune în practică această teorie a taxării românilor pentru rațiuni de solidaritate. Cu alte cuvinte, ar folosi banii astfel strânși pentru realizarea de obiective concrete, verificabile, pe care să le poată prezenta apoi public, crescând astfel și nivelul de încredere în autoritate: “ați dat bani pentru ceva care ne va face viitorul mai bun, iată cum”.

Eu aș accepta să plătesc o “taxă de solidaritate” în următoarele condiții:

1. Banii să fie virați pentru un proiect anume, identificabil și evaluabil, nu așa, în conturile generale ale statului român, de unde să li se piardă urma (adică nu cum a fost “supracciza pentru autostrăzi” a guvernului Ponta).

2. Să fiu informat public, permanent, câți bani s-au strâns și ce s-a întâmplat cu ei.

3. Să pot alege între mai multe proiecte pe care să le susțin din taxa de solidaritate pe care aș urma s-o plătesc.

La ce proiecte mă gândesc? Pe mine mă interesează proiectele de infrastructură și cred că orice guvern responsabil ar trebui să investească masiv, în următoarele decenii, în dezvoltarea infrastructurii României. Iată câteva, într-o ordine oarecare:

• modernizarea rețelei naționae de căi ferate
• finanțarea autostrăzii care să lege Moldova de Ardeal
• finanțarea autostrăzii care să lege Moldova de București
• recondiționarea porturilor de la Dunăre
• extinderea metroului bucureștean
• finanțarea autostrăzii Pitești-Sibiu, ș.a.m.d.

Pentru ce anume nu aș accepta să fiu taxat suplimentar, oricum ar fi denumită taxa? Pentru finanțarea lenei, a mitei electorale, a nemuncii, a șpăgilor de partid și șperțuirii banului public – adică, din păcate, exact pentru acele domenii care interesează mai abitir partidele deja vechi din România.

În fine, să nu ne lăsăm păcăliți: singurul motiv pentru care PSD l-a trimis pe ministrul Mișa la înaintare, cu ideea asta a “taxei de solidaritate”, este ca diversiune, ca să mai abată un pic atenția publică de la operațiunea de mutilare a Justiției întru scăparea corupților de mâna lungă a legii.

The post În ce condiții aș accepta o taxă de solidaritate appeared first on Petreanu.ro.

„Almanahe-hologramă”, ultima fiță în stațiile Transurb:   Ca să vezi și să nu crezi. Anul 2017 la Galați, aduce un salt de 1000 de ani în viitor. „Almanahele”, după cum zicea un clasic în viață, sunt deja montate în stațiile …

As a recent Atlantic article recounts, in the early 1800s steamed powered printing presses were making the distribution of information cheaper and faster. It didn’t take long for someone to figure out that this was an opportunity. In 1833 Benjamin Day (who was just 23 – the Zuckerberg of his age) founded the New York Sun.

The paper was the first of the “penny press” – sold for just a penny to increase distribution, and then monetized through advertising. This was a new paradigm – Day was not really selling information to the masses, he was selling the attention of the masses to advertisers. This flipped the incentives. He no longer had an incentive to produce quality information (because information was not the product), but rather to print whatever information got the most attention (which was his product).

So, in 1835 Day printed a series of stories about how astronomers, using a new telescope, were seeing bat people on the moon. The story “went viral” and fooled most people. It took rival newspapers to debunk the stories until Day finally admitted the whole thing was a hoax. That hoax may have been over, but it spawned an age of tabloids that continues to this day.

The printing press of the 21st century, of course, is the internet, and attention is the coin of the realm. This creates an inherent dilemma for our society – because attention is a poor marker of truth.

The internet is not just a cheap, fast, and easy way to spread information. It is also a force multiplier. Small information campaigns can end up having a massive effect, for two important reasons. One is that the inherent structure of the web allows for and encourages the spread of information. Some kinds of information spread faster and wider than others. So we need to ask ourselves – what features of information will make it spread more through social media? It’s not accuracy, or thoroughness, or fairness. Bite-sized nuggets of drama or humor seem to do the best. If your information is unencumbered by reality, that is an advantage.

Second, information can be targeted. You don’t necessarily have to get a story to as many people as possible, just the right people. Social media algorithms, designed to meet our apparent desires, make this not only possible, not only easy, but almost the default.

Some will argue that this is all for the good. This is the democratization of information, and we should just let the free-market of ideas sort it out. While there is a kernel of truth here, this view is also profoundly naive in my opinion.

I am a strong believer in the power of the marketplace. It is, essentially, a bottom-up evolutionary force that generates information through the individual decisions of countless actors. This power should be harnessed.

However, marketplaces are not voids. They have structure and rules, and those rules have a significant influence on outcome. We need to explore how the marketplace itself is influencing outcomes. Keeping with the evolutionary analogy – the marketplace is like the environment. Evolution adapts populations to the environment. But also the behavior of individuals in the various populations helps shape the environment.

So – we need to think about human nature and how that interacts with the marketplace of ideas. As I stated above, it is pretty clear that if the marketplace favors attention above all else, then informational products that favor attention will dominate. But this may not be in the best interest of our society. It’s also not what most people actually want, but rather may just be the path of least resistance.

As an example, most people don’t want to be overweight, but they get there often just by going with the flow of their natural behavior in the context of an environment where the marketplace favors calorie-dense foods and large portions.  Therefore, there may be a disconnect between what people want when they think about it, and how they behave by default.

Similarly, most people would probably indicate that they do not want to be fed misinformation, lies, and entertaining hoaxes, even though that is exactly what they will buy on the checkout line of the grocery store. We may want accurate and true information, but then guarantee that is exactly what we will not get by the links we click and the social media we frequent.

So – should we give people what they choose with impulsive or default behavior, or what they say they want when they actually take the time to consider their choices? There is no easy answer here, because any method we choose to will inevitably require someone having control over the choices available to us, and will likely have unintended and unwanted consequences.

There is some low-hanging fruit here, some win-wins that we should definitely do. For example, printing calories on a menu is not restricting anyone’s choice, but informing that choice at the time it is being made (recent data suggests this might actually work).

Likewise, maybe Facebook, Google, and YouTube should not by default set their algorithms to give you information that will thoroughly encase you in an echochamber that may reflect your choices but not your desires. Maybe they shouldn’t sell ads to Russian propaganda outlets trying to upset our elections.

There may also be utility in exploring ways to label news stories like restaurants label menu items. But again – who gets to decide what is “fake news?” This used to be the job of editors, but there role is diminished in today’s world. Still, some kind of transparent and reasonable labeling system for news sources would probably be a net benefit.

Ultimately, the best solution is for individual providers of information to be ethical, to actually care about the truth. Individual consumers of information also need to be discriminating and skeptical. This is a cultural and educational phenomenon that no algorithm will fix.

People have to care about truth and accuracy, and then need to know what that means. Like so many issues I deal with, therefore, this ultimately gets back to educating the public to be better critical thinkers.

Camera Deputaților l-a validat pe dl. Mihai Busuioc ca președinte al Curții de Conturi. Aceasta este o funcție deosebit de importantă în România, deoarece Curtea de Conturi verifică modul în care este cheltuit banul public iar pe baza constatărilor făcute de inspectorii Curții pot fi declanșate anchete penale. E important ca inspectorii Curții de Conturi să fie persoane integre, asupra cărora să nu planeze nicio suspiciune – și cu atât mai important este ca șeful instituției să fie un exemplu în acest sens. Ceea ce ne duce la articolul de azi, în care observăm câteva amănunte interesante din trecutul dlui Busuioc, care va fi președintele CC pentru următorii 9 ani.

Adică acest domn:

Dacă vă sună cunoscut numele dlui Mihai Busuioc, este pentru că el a căpătat o oarecare celebritate în timpul agoniei cabinetului Grindeanu. Atunci, dl. Busuioc era secretar general al Guvernului și avea ca îndatorire, printre altele, să contrasemneze actele adoptate de Guvern înaintea publicării lor în Monitorul Oficial. După cum știm, în România actele Guvernului (și nu numai) intră în vigoare “la publicarea în Monitorul Oficial”. Când Sorin Grindeanu l-a demis pe Mihai Busuioc, el a refuzat să contrasemneze demiterea, drept pentru care aceasta n-a putut fi publicată în Monitor, drept pentru care el n-a putut fi dat afară.

Tare, nu? Catch-22!

Cu acest truc, Mihai Busuioc a blocat, practic, încercarea lui Sorin Grindeanu de a constitui o echipă care să reziste la guvernare. Asta i-a oferit lui Liviu Dragnea timp să negocieze sprijin pentru moțiunea de cenzură a PSD împotriva propriului guvern.

Dl. Busuioc este, evident, trup și suflet în tabăra Dragnea. Foarte bine, nimic ilegal în asta… cred.

Dar ce-i leagă pe cei doi? Notați că am scris “ce”, nu “cine”.

Păi, să ne uităm la niște date, niște informațiii și niște funcții.

Știm deja că, pentru trecerea domeniului Belina de pe Dunăre de la Apele Române la CJ Teleorman, a fost nevoie de schimbarea unor coduri de clasificație pentru suprafețele respective, pentru că altfel transferul nu se putea face prin HG, ci doar prin lege (și bătea la ochi). Schimbarea acestor coduri, prin care un braț al Dunării și o insulă erau mutate, pe hârtie, de pe Dunăre, ca să fie transmise, în cele din urmă, în folosința privată a unor persoane care pescuiau știuci acolo, s-a făcut printr-o hotărâre de guvern inițiată de ministrul Mediului de la vremea respectivă, dna Rovana Plumb (de aceea o și caută procurorii pe dna Plumb). Hotărârea asta a fost dată pe 6 noiembrie 2013. Pe 27 noiembrie, dna Sevil Shhaideh, secretar de stat la Ministerul dezvoltării, a inițiat o altă hotărâre de guvern prin care domeniul Belina a fost efectiv trecut la CJ Teleorman (care l-a dat mai departe după aceea cui știm, nu mai revin).

Dar anumite suprafețe din domeniul Belina erau închiriate de altă companie și, ca atare, transferul de la Apele Române la CJ Teleorman, care anunțase că vrea să facă o investiție la Belina (acesta era, declarativ, și motivul transferului), încălca interesele contractuale și comerciale ale acestei firme. Guvernul României nu putea anula prin HG contractul respectiv. Prin urmare, și fiți atenți aici, “pentru a nu atrage atenția administrației publice centrale cu privire la existența unor interese ale acelei firme private referitor la insula Belina și brațul Pavel, s-a dorit obținerea unor extrase de carte funciară “curate”, în care să nu apară contractele de închiriere având ca părți Administrația Apele Române și această societate comercială.”

Cu alte cuvinte, cineva de la Cadastru a falsificat niște documente. Practic, “au fost radiate notările privind încheierea contractelor de închiriere cu acea firmă privată” (cf. comunicatului DNA).

Procurorii DNA anchetează acum trei funcționari de la Biroul de Cadastru Alexandria (și Teleorman), despre care au indicii că au participat efectiv la falsificarea acestor acte.

Care e legătura cu dl. Mihai Busuioc, veți întreba?

Niciuna, decât că dl. Busuioc era, la momentul respectiv, director al Corpului de Control al Agenției Naționale de Cadastru, venit în această funcție de pe poziția de director general adjunct al Agenției de Cadastru.

De altfel, dl. Busuioc a avut o lungă carieră la Cadastru: a început în 1999, cu o funcție modestă la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, după care a fost registrator, consultant, șef serviciu, director general adjunct și, în fine, director general al Agenției timp de câțiva ani (CV-ul dlui Busuioc este aici, pe site-ul SGG).

S-ar zice că dlui Busuioc i-a trecut glonțul pe la ureche. Așa o măgărie făcută la Biroul de Cadastru Teleorman? Bine că n-a semnat nimic, nu? N-am nicio îndoială că funcționarii de la Cadastru, prinși cu fofârlica de procurorii DNA, vor declara că a fost numai ideea lor, nu se poate altfel, nu?

Oricum, ceva trebuie să-l fi mișcat pe dl. Busuioc în perioada aceea pentru că, după 15 ani la Cadastru, dânsul a făcut o schimbare profesională importantă.

Pe 12 februarie 2014, el a plecat din Agenția pe care o știa atât de bine pe postul de consilier-secretar de stat (ulterior secretar general adunct și secretar general) la Ministerul Dezvoltării Regionale. Da, chiar acel minister condus de dl. Liviu Dragnea, supranumit și baronul de Teleorman, și unde mai era secretar de stat și dna Sevil Shhaideh, om de mare încredere pentru dl Dragnea, implicată direct în transferul domeniului Belina la CJ Teleorman.

Fără nicio legătură, desigur, dar pe când dl. Busuioc încă se adapta la noua sa poziție de rang înalt, CJ Teleorman a trecut domeniul Belina în administrarea firmei Tel Drum (în martie 2014), firmă despre care dl. Dragnea insistă în continuare că nu-i a lui. Oricum, dl. Busuioc a fost inspirat, pentru că la Cadastru au urmat alte schimbări după plecarea sa, deși eu cred că s-ar fi putut obișnui cu ele: în martie 2014, Agenția de Cadastru a trecut în coordonarea directă a ministrului Dezvoltării – adică a însuși dlui Dragnea.

La 4 ianuarie 2017, dl. Busuioc a devenit secretar general al Guvernului, poziție din care a luptat împotriva guvernului Grindeanu, iar acum, iată, este trimis de PSD la președinția Curții de Conturi, de unde va superviza controlarea modului în care se cheltuiesc banii publici, cine știe, poate și la Teleorman – eu sunt convins că o va face cu mai mult succes decât controlul activității Biroului de Cadastru Teleorman, că veni vorba, pe când era plătit să facă exact asta.

În rezumat:

• Dl. Busuioc era șef la Cadastru (Corpul de Control) când s-au falsificat actele pentru manevra cu domeniul Belina. În urma acestor falsuri, Belina a ajuns la CJ Teleorman, care l-a dat apoi firmei Tel Drum.
• Ministrul Dezvoltării, dl. Dragnea, fost șef la CJ Teleorman, care deținuse Tel Drum, l-a promovat ulterior pe dl. Busuioc la Ministerul Dezvoltării.
• După aceea, dl Busuioc a fost făcut secretar general la Guvern, de unde a blocat acțiunile dlui Grindeanu împotriva dlui Dragnea.
• În fine, cu susținerea dlui Dragnea, dl. Busuioc a primit șefia Curții de Conturi, de unde va controla cum sunt cheltuiți banii publici, inclusiv cei distribuiți de mâna dreaptă a dlui Dragnea, adică dna Sevil Shhaideh de la Ministerul Dezvoltării.

Eu sper că nu sunt decât conexiuni întâmplătoare și doar coincidențe în legăturile dintre acești oameni, pentru că altfel, dacă nu-i așa, înseamnă că în România e mafia la putere.

Ah, încă ceva, că uitasem: dl. Mihai Busuioc a intrat în politică la PDL, adică în același partid ca dl. Dragnea. Unele redacții îl descriau, acum ceva timp, ca “omul de casă al Elenei Udrea”, implicat din poziția sa de șef la Cadastru în diverse afaceri dubioase, soldate cu tunuri de milioane de euro pe banii statului (iată o anchetă Antena 3 din 2015, spre exemplificare, în care se demonstrează că dl. Busuioc a supervizat achiziția unui imobil cu 7 milioane de euro, preț evident supraevaluat de peste 10 ori).

Firește, opțiunile politice se mai schimbă de-a lungul anilor, important e să rămână oamenii legați. De prietenii, legați de prietenii, ce credeați că vreau să zic?

PS: încă un mărunțiș – tot ieri a fost votat și președintele Autorității de Audit din Curtea de Conturi. Este un domn pe nume Florin Tunaru, fost consilier, ați ghicit, al dlui Liviu Dragnea. Banul public e pe mâini bune, n-am nicio îndoială.

The post Minunatele întâmplări și coincidențe din viața dlui Mihai Busuioc, noul șef al Curții de Conturi appeared first on Petreanu.ro.