iullyan

1. Ministrul Educaţiei Naţionale, Sorin Cimpeanu, a anunţat că cele mai recente raportări arată faptul că peste 200.000 de elevi nu au avut acces la şcoala online, fie pentru că nu au mijloace informatice, fie din cauză că nu au conexiune la internet. El anunţă că profesorii vor primi bani pentru a participa la „acţiuni […]

Ziua Mondială a Prevenirii Suicidului este marcată în fiecare an la data de 10 septembrie, iar cu această ocazie, Eurostat a dat ieri publicității câteva statistici importante referitoare la acest fen...

Tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani s-au dovedit campionii transmiterii COVID-19 contacţilor lor, cei mai mulţi dintre ei fiind a- sau paucisimptomatici.

Aproape 90% dintre studenţii americani suferă de nomofobie (teama de a nu avea acces la telefonul mobil) moderat-severă, arată rezultatele unui studiu publicat recent.

1. Microsoft va lansa Surface Duo, un smartphone pliabil cu Android, pe 10 septembrie. Device-ul de $1,399 are două ecrane OLED de 5,6 inch, care compun un display de 8,1 inch când sunt aliniate. Restul dotărilor, în frunte cu chipset-ul Snapdragon 855, sunt de flagship. Doar cele două baterii, cu o capacitate totală de 3.577mAh, […]

Principalii indici bursieri de pe Wall Street, New York, au închis în teritoriul negativ.

de Alexandra Nistoroiu și Cătălin Tolontan

Deși formal contractele erau de sponsorizare, în spatele lor se derula comerț cu prescripții medicale. Iar eficiența medicilor era controlată la sânge de către compania pharma, care calcula câtă mită per cutie dădea fiecărui [...]

Articolul Medicii care prescriau multe medicamente de inimă de la KRKA primeau ”inimioare” în Excel și bani pe contracte de sponsorizare fictivă! apare prima dată în Cătălin Tolontan.

de Alexandra Nistoroiu, Cătălin Tolontan

Amelia Tătaru, CEO-ul KRKA România, a părăsit la scurt timp prima întâlnire a ”cycle meeting-ul semestrial”, cea cu managerii români, care are loc la Sovata, și a spus echipei Libertatea, aflată la fața locului: ”Merg [...]

Articolul În urma dezvăluirilor Libertatea privind mituirea medicilor, angajații KRKA au primit interdicție să discute cu presa apare prima dată în Cătălin Tolontan.

The thing the media is talking about, in heavy rotation.

The breaking news, the one you’re required to give an opinion on.

The thing is, if it’s not for you, about you, or something you need to engage in, then who put it on your agenda?

The media benefits from turning you into their product, once you give them your attention.

Feel free, but do it because you’ve chosen to.

Here’s something to consider: the world doesn’t get better when you spend more time engaging with mass media. That’s pretty clear.

But it does get better when you spend more time doing things that matter. Actions matter.

Românii conștientizează destul de mult urgența și importanța colectării selective a plasticului. Practic, 9 din 10 români – mai precis 88% -consideră absența colectării selective a plasticului o problemă urgentă, arată un studiu realizat de iZi data la cererea Lidl România.

Mai mult, românii pun problema plasticului alături de cele mai critice subiecte din societatea noastră, cum ar fi educația de calitate, sănătatea și bunăstarea generală, justiție și instituții puternice și transparente, munca decentă și creșterea economică, dezvoltarea infrastructurii, combaterea sărăciei și accesul la apa potabilă curentă.

De asemenea, aceștia consideră că brandurile ar trebui să se implice mai mult în reducerea cantității de plastic produse și folosite și în procesele de colectare selectivă și reciclare.

Iată câteva date din studiu:
• 73% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 16 – 18 ani cunosc efectele provocate de plasticul necolectat corespunzător.
• 64% dintre tineri spun că ar colecta selectiv cu siguranță mai mult dacă de mâine ar fi recompensați pentru materialele reciclate.
• 58% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 16 și 24 de ani și-au arătat disponibilitatea de a achita cu până la 25% mai mult pentru produse cu impact scăzut asupra mediului.
• 50% dintre cei cu vârsta peste 25 de ani și-au arătat disponibilitatea de a achita cu 10% mai mult pentru astfel de produse.

 

KRKA a ajuns să creeze, în propriile fișiere excel, o rubrică intitulată “Perioada amortizare”, unde compania pharma înregistrează, în dreptul medicilor cu nume și prenume, în câte trimestre își scoate mita plătită acestora!

de Alexandra Nistoroiu, Cătălin Tolontan

Medicii îşi [...]

Articolul DOCUMENTE INTERNE. O mare companie pharma din România, KRKA, mituiește de peste 10 ani medicii și are rubrică de „Amortizare” în excel-ul șpăgii! apare prima dată în Cătălin Tolontan.

EMA has launched a new webpage that shows the progress made by the Agency in the implementation of the new Veterinary Medicines Regulation (Regulation...

At the request of the European Commission, EMA is to start a review of ranitidine medicines after tests showed that some of these products contained an...

There is a common style of journalism, that you are almost certainly very familiar with, in which the report starts with a personal story, then delves into the facts at hand often with reference to the framing story and others like it, and returns at the end to the original personal connection. This format is so common it’s a cliche, and often the desire to connect the actual new information to an emotional story takes over the reporting and undermines the facts.

This format reflects a more general phenomenon – that people are generally more interested in and influenced by a good narrative than by dry facts. Or are we? New research suggests that while the answer is still generally yes, there is some more nuance here (isn’t there always?). The researchers did three studies in which they compared the effects of strong vs weak facts presented either alone or embedded in a story. In the first two studies the information was about a fictitious new phone. The weak fact was that the phone could withstand a fall of 3 feet. The strong fact was that the phone could withstand a fall of 30 feet. What they found in both studies is that the weak fact was more persuasive when presented embedded in a story than along, while the strong fact was less persuasive.

They then did a third study about a fictitious flu medicine, and asked subjects if they would give their e-mail address for further information. People are generally reluctant to give away their e-mail address unless it’s worth it, so this was a good test of how persuasive the information was. When a strong fact about the medicine was given alone, 34% of the participants were willing to provide their e-mail. When embedded in a story, only 18% provided their e-mail.

So, what is responsible for this reversal of the normal effect that stories are generally more persuasive than dry facts? The authors suggest that stories may impair our ability to evaluate factual information. This is not unreasonable, and is suggested by other research as well. To a much greater extent than you might think, cognition is a zero-sum game. When you allocate resources to one task, those resources are taken away from other mental tasks (this basic process is called “interference” by psychologists). Further, adding complexity to brain processing, even if this leads to more sophisticated analysis of information, tends to slow down the whole process. And also, parts of the brain can directly suppress the functioning of other parts of the brain. This inhibitory function is actually a critical part of how the brain works together.

Perhaps the most dramatic relevant example of this is a study I wrote about previously in which fMRI scans were used to study subjects listening to a charismatic speaker that was either from the subjects religion or not. When a charismatic speaker that matched the subject’s religion was speaking, the critical thinking part of the brain was literally suppressed. In fact this study also found opposite effects depending on context:

The contrast estimates reveal a significant increase of activity in response to the non-Christian speaker (compared to baseline) and a massive deactivation in response to the Christian speaker known for his healing powers. These results support recent observations that social categories can modulate the frontal executive network in opposite directions corresponding to the cognitive load they impose on the executive system.

So when listening to speech from a belief system we don’t already believe, we engaged our executive function. When listening to speech from within our existing belief system, we suppressed our executive function.

In regards to the current study, is something similar going on? Does processing the emotional content of stories impair our processing of factual information, which is a benefit for weak facts but actually a detriment to the persuasive power of strong facts that are persuasive on their own?

Another potential explanation occurs to me, however (showing how difficult it can be to interpret the results of psychological research like this). It is a reasonable premise that a strong fact is more persuasive on it’s own than a weak fact – being able to survive a 3 foot fall is not as impressive as a 30 foot fall. But, the more impressive fact may also trigger more skepticism. I may simply not believe that a phone could survive such a fall. If that fact, however, is presented in a straightforward fashion, it may seem somewhat credible. If it is presented as part of a story that is clearly meant to persuade me, then that might trigger more skepticism. In fact, doing so is inherently sketchy. The strong fact is impressive on its own, why are you trying to persuade me with this unnecessary personal story – unless the fact is BS.

There is also research to support this hypothesis. When a documentary about a fringe topic, like UFOs, includes the claim that, “This is true,” that actually triggers more skepticism. It encourages the audience to think, “Wait a minute, is this true?” Meanwhile, including a scientists who says, “This is not true,” may actually increase belief, because the audience is impressed that the subject is being taken serious by a scientist, regardless of their ultimate conclusion. But the extent of such backfire effects remains controversial in psychological research – it appears to be very context dependent.

I would summarize all this by saying that – we can identify psychological effects that relate to belief and skepticism. However, there are many potential effects that can be triggered in different situations, and interact in often complex and unpredictable ways. So even when we identify a real effect, such as the persuasive power of stories, it doesn’t predict what will happen in every case. In fact, the net statistical effect may disappear or even reverse in certain contexts, because it is either neutralized or overwhelmed by another effect. I think that is what is happening here.

What do you do when you are trying to be persuasive, then? The answer has to be – it depends? Who is your audience? What claims or facts are you trying to get across? What is the ultimate goal of the persuasion (public service, education, political activism, marketing)? I don’t think we can generate any solid algorithm, but we do have some guiding rules of thumb.

First, know your audience, or at least those you are trying to persuade. No message will be persuasive to everyone.

If the facts are impressive on their own, let them speak for themselves. Perhaps put them into a little context, but don’t try to wrap them up in an emotional story. That may backfire.

Depending on context, your goal may be to not just provide facts, but to persuade your audience to reject a current narrative for a better one. In this case the research suggests you should both argue against the current narrative, and provide a replacement that provides an explanatory model. So you can’t just debunk a myth, conspiracy theory, or misconception. You need to provide the audience with another way to make sense of their world.

When possible find common ground. Start with the premises that you think most reasonable people will agree with, then build from there.

Now, it’s not my goal to outline how to convince people of things that are not true, or that are subjective but in your personal interest. That’s not what this blog is about. I am only interested in persuading people to portion their belief to the logic and evidence. So I am not going to recommend ways to avoid triggering skepticism – I want to trigger skepticism. I just want it to be skepticism based on science and critical thinking, not emotional or partisan denial, nihilism, cynicism, or just being contrarian.

You also have to recognize that it can be difficult to persuade people. This is especially true if your message is constrained by facts and reality. Sometimes the real information is not optimized for emotional appeal, and it has to compete against messages that are so optimized (and are unconstrained by reality). But at least know the science about how people process information and form their beliefs is useful.

În numai două rânduri pân-acum mi s-a-ntâmplat să revin în țară, după vacanță, nu deprimat, că ar fi prea mult să zic asta, cât mai degrabă descurajat, sau dezorientat, ca omul care nu mai vede nicio ieșire din fundătura în care tocmai a descoperit că se află.

Prima dată, după o săptămână în Normandia, unde am descoperit o provincie de-o ordine, curățenie și cochetărie cum cu siguranță nu va fi provincia românească generații întregi de-acum înainte. Șocul tocmai acesta a fost, că eram departe de-o capitală sau de orașele mari ale Europei, care mustesc de-o bogăție remanentă, acumulată în secole.

Marile orașe ale continentului sunt locuri unde monumentele, bulevardele, clădirile, parcurile și toate celelalte fire ale țesăturii urbane au siguranța de sine a unei istorii dense, în care renașterile au fost de fiecare dată mai spectaculoase decât prăbușirile.

Evident că Bucureștiul meu natal e departe de Paris, de Londra, de Roma sau Madrid sau Lisabona, dar peste tot în superbele perle urbanistice ale Europei, dacă te îndepărtezi de centrul strălucitor, descoperi și cariile sociale și economice, cartierele sărace, infrastructura ponosită, murdăria, efectele proastei administrări. Cumva, asta îți mai dă speranță, ca român. N-avem Parthenonul Atenei, dar nici Omonia ei. Pe un alt palier, Bucureștiul seamănă cu toate celelalte capitale europene: are bune și are și rele. Nu te poți lupta cu istoria, unii au avut mai mult noroc geostrategic și alt trecut – și, e adevărat, la noi și administratorii au fost adesea inepți, dar chiar și cu genii la conducere n-am fi putut fi Parisul, nici mare și nici mic, să nu ne mai mințim. Oricum, sunt și locuri mai nasoale pe Pământ.

Dar Normandia e la țară și, prin comparație cu provincia românească, Normandia nu este pe alt palier, ci în altă lume. Cauți cu privirea un gard strâmb, un geam spart, un panou ruginit și nu găsești, cum nu dai nici de drumuri proaste, nici de câmpuri neîngrijite și nici de gunoaie-n șanțuri. Dacă stai câteva zile într-unul din satele Normandiei și dacă te-nvârți prin regiune și caști ochii, nu se poate să nu te strivească diferențele și distanța în timp.

Problema e că, vara asta, a căzut și reduta psihologică a marelui oraș în care superbia se echilibrează cu mizeria.

Am fost în Japonia și experiența a fost copleșitoare în multe și felurite înfățișări – dar, una peste alta, sentimentul rezultat este unul de uluire și descurajare: oamenii aceia trăiesc într-o altă lume, în care fiecare se străduiește permanent să facă cât mai bine, dacă nu chiar perfect, ceea ce are de făcut, indiferent despre ce ar fi vorba. În plus, nimic nu pare a fi făcut vreodată fără gândul permanent la ceilalți, la felurile în care acțiunea unuia influențează viețile și confortul celor din jur. Aceste două reguli fundamentale se aplică, din câte am observat, în orice domeniu și activitate – fie că e vorba de simplul mers pe jos, sau de curățenia publică, sau de gătitul și mâncatul la cârciumă, sau de monitorizarea ușilor din trenurile de metrou, sau de oricare altă acțiune, oricât de măruntă, pe care o faci în societate de-a lungul vieții tale.

Rezultatul acestei preocupări permanente a japonezilor de a-și îndeplini scopul în viață poate fi constatat în miriade de efecte pozitive, în fiecare clipă.

Sunt convins că frazele de mai sus sună cam ermetic, așa că iată un exemplu: niciodată, nicăieri pe unde am ajuns în lume, n-am văzut vreun oraș mai curat ca Tokyo – și chiar când scriu asta, îmi dau seama că greșesc formularea. Tokyo nu este “mai curat ca oricare alt oraș”, ci este, pur și simplu, impecabil de curat, în timp ce toate celelalte sunt murdare în diferite grade. În Tokyo, cel puțin în cartierele și pe bulevardele pe unde am umblat, nu există deșeuri de niciun fel pe stradă – efectiv nu există, în sensul în care nu vezi, nicăieri, niciun ambalaj de nimic, nicio hârtie sau hârtiuță, nici măcar un chiștoc, nimic-nimic. Într-o singură noapte, într-o vineri, în cartierul lor de distracții, Kabukichō, am văzut câteva hârtii într-o rigolă – iar acesta este un loc în care zeci de mii de japonezi vin să se facă pulbere la sfârșitul unei săptămâni de lucru. Sincer, cred că hârtiile alea fuseseră aruncate de vreun turist, de fapt. În plus, nu există nicăieri coșuri de gunoi, nici pe stradă, nici în magazine, nici în stațiile de tren sau metrou – cel mult, poți găsi pe lângă unele automate de sucuri și răcoritoare cutii cu fante circulare unde poți lăsa la reciclat fie cutia de aluminiu, fie pet-ul din care ai băut ce-ai băut, dar în aceste recipiente nu pune nimeni deșeuri menajere sau resturi de mâncare.

Încă o dată, fără nicio exagerare: în Tokyo nu există gunoi de niciun fel pe stradă și nu există nici coșuri de gunoi, nicăieri. Încearcă să raționalizezi asta cu mintea ta de român crescut într-una dintre cele mai murdare țări ale Europei. Diferențele și distanța în timp și educație sunt strivitoare.

Zilele următoare, în mai multe articole, o să vă spun cum am perceput eu Japonia – un gaijin venit dintr-o țară înapoiată a Europei ca să caște gura la torentul ordonat al vieții în marile lor orașe. O să vorbim despre mâncare, despre transport, despre cazare, despre distracție, despre obsesii și obiceiuri – și despre costuri, desigur, cu atât mai mult cu cât am verificat, pe teren, ce n-am crezut înainte să ajung acolo: faptul că Japonia este, de fapt, una dintre cele mai ieftine țări dezvoltate din lume. Vă spun doar atât: în august, o vacanță în nordul sau vestul Europei de semnificativ mai scumpă decât una în Japonia. Adică, știți? Hotelul de 4 stele din Venus în care am stat 3 zile la începutul acestei veri costa 200 de euro pe noapte, în timp ce hotelul de 4 stele din Shinjuku, Tokyo, în mijlocul acțiunii, a fost 110 euro pe noapte.

The post Japonia, copleșitoare appeared first on Petreanu.ro.

1. Tratativele dintre Devis Mangia si Gigi Becali au esuat, patronul ros-albastrilor nefiind de acord cu staff-ul de 6 persoane cerut de italian. Becali a fost apoi refuzat si de Catalin Anghel, mana dreapta a lui Hagi la Viitorul. Maine, cu Astra, pe banca va sta Vergil Andronache, fost antrenor de copii si juniori, cu […]

Nu trece săptămâna fără unul-două carnagii pe șosele. Știrile de acest gen, despre accidente rutiere cu morți și răniți, sunt atât de dese încât opinia publică e desensibilizată complet. Trebuie să fie ceva cu totul ieșit din comun ca să mai emoționeze pe altcineva decât pe nefericitele rude ale victimelor.

Intrați, de curiozitate, pe o pagină de Facebook dedicată traficului auto din România, cum ar fi Info Trafic 24, și observați frecvența accidentelor rutiere grave și foarte grave de pe șoselele noastre. Doar în ultimele 48 de ore, lista este următoarea:

Astea sunt, cum ziceam, de pe o singură pagină de Facebook, și doar peste weekend – s-ar putea să fie mai multe, cu totul.

România e o țară în care se moare pe șosele mai mult ca în orice altă țară a Uniunii Europene. La noi, morții în accidente rutiere se numără cu miile și niciuna dintre aceste morți nu este, de fapt, inevitabilă. Pe șosele se moare nedrept, înainte de vreme, în plină putere de muncă sau abia la începutul vieții, se moare cu copil în burtă și se moare fără măcar să-nțelegi ce ți se-ntâmplă, când din sens opus te zdrobește, fulgerător, un bolid împins la limită de-un nemernic fără minte.

An după an, guvernele acestei țări rămân indiferente la tragedia a mii și mii de familii cu morți și mutilați în accidente rutiere – ba, chiar, parlamentarii noștri idioți votează legi pentru anunțarea radarelor cu câte un kilometru înainte, ca să știe tot jmekerul cu porș unde să-i dea blană și unde s-o pună-n genunchi cu frâna.

Unii oameni pur și simplu nu înțeleg că, atunci când urci la volan, ai pe mână o armă încărcată, cu care poți ucide nu doar mai mulți necunoscuți odată, ci și propria ta familie.

Este nevoie imperioasă de înăsprirea dramatică a sancțiunilor din Codul Rutier. Obiectivul trebuie să fie scoaterea de pe șosele, pentru ani la rând sau pentru toată viața, a șoferilor inconștienți, care pun în pericol ceilalți participanți la trafic.

Te-au prins băut la volan? Nu există să bei “din neatenție”, nu e ca și cum n-ai fi văzut un indicator, nu e o întâmplare. 10 ani fără drept de șofat, amendă de să-ți faci credit ca s-o plătești, poate și confiscarea mașinii.

Conduci agresiv, faci tailgating? Asta e tentativă de omor, e cu intenție, nu ai ce căuta pe șosele. Drept de conducere suspendat minimum 10 ani.

Depășești pe linia continuă, fără vizibilitate? Pe cine vrei să omori? N-ai ce căuta la volan.

Mergi pe banda de urgență, depășești coloane blocate în trafic? Aha, deci ești jmeker – păi pentru asta plătești, bos, amendă cât s-o ții minte.

Etîcî, etîcî.

Vreau un Cod Rutier care să descurajeze agresivitatea în trafic și care, cel mai important, să-i elimine de pe șosele pe cei care pun în pericol restul oamenilor. În timp, această abordare hotărâtă va face drumurile din România mai sigure.

La final, un exemplu video. Un șofer român de TIR a apucat cu mastodontul pe contrasens pe o autostradă din Italia. Culmea, a găsit și un loc să întoarcă, la un moment dat. Era beat, 1,8 la mie. Astfel de specimene trebuie să nu mai aibă drept de a șofa ani la rând, iar redobândirea permisului ar trebui să fie mult mai dificilă în cazul lor.

Spre documentare, citiți aici ce sancțiuni se aplică în Marea Britanie, de pildă, pentru conducere neatentă și pentru conducere agresivă, cum se face distincția între ele și cam ce pățești când comiți aceste contravenții/infracțiuni.

The post Avem nevoie de un Cod Rutier cu sancțiuni draconice! appeared first on Petreanu.ro.

If you haven’t watched the HBO miniseries “Chernobyl,” I recommend it. It is fantastic storytelling, and manages to grip your attention even though you know what happened and the story is extremely grim.

But there are also some major problems with the story. Unfortunately, one of its flaws undercuts its primary strength. This is historical drama, and as everyone should know by now “Hollywoodized” versions of history are never accurate. Braveheart, for example, is famously good storytelling, but horrible history. It gets pretty much everything wrong, but has had a massive influence on the public’s understanding of the historical events it mangles.

I know – fiction is fiction. But historical fiction does often pretend to be at least minimally accurate. It is perhaps more insidious in that it mixes truth and fiction in a way deliberately crafted to be compelling. It is a powerful method of misinformation.

So how does Chernobyl do? What I liked about the series is that the main villain is the lies and deception inherent in the Soviet system. A quote from the final episode states this well:

“Every lie we tell incurs a debt to the truth. Sooner or later, that debt is paid. That is how an RBMK reactor core explodes. Lies.”

Truth and facts were anathema to the power structure, because that structure held power partly by controlling truth and facts. They had to have a monopoly on information, and everyone in the system had to play their role. This is how events take on a life of their own, and everyone, even those in power, are powerless to avert disaster. Lies made the Chernobyl disaster inevitable.

This is a powerful narrative, and is the core of the miniseries. But storytelling mechanisms in the series unfortunately undercut this core narrative. Masha Gessen, writing in The New Yorker, reviews this well. For example, the scientists that were depicted has way too much moxie. They spoke truth to power in a way that was unrealistic for the system, but did create compelling drama.

Further the series focuses too much on individuals, good and bad, when the system should have remained the main character. In the end the explosion at Chernobyl was not the fault of individual people, but of a flawed system. Sure, there were individual failures, but they cannot be understood except in the context of the power hierarchy and culture of the time, and they probably would not have been avoided by others trapped in the same system.

This complaint, however, is relatively minor compared to my primary problem with the series. I expect, for example, that the actions of many people will be condensed into a single dramatic persona. Work involving hundreds of people over years are often credited to a single hero over weeks or months. This is how we tell stories. It is unfortunate that this creates a distorted view of history and reality, but it’s hard to be “disappointed” at every example, when this practice is almost ubiquitous.

What was disappointing, however, was how nuclear power was depicted in the series. I guess I should have expected this too – this is a story about a nuclear accident, and so of course one way to maximize the drama is to maximize the threat. The real threat, however, is dramatic enough without getting demonstrable facts wrong.

Let me start with the reality, for context. Nuclear power, if you consider the lives lost compared to power generated, is actually the safest form of energy that we have. By orders of magnitude, nuclear is safer than fossil fuel. It is even safer than wind and solar. Nuclear power has, in fact, saved millions of lives from reduced air pollution alone.

Further, Chernobyl is, ironically, an example of how safe nuclear power is. Chernobyl represents the worst nuclear accident in history. It resulted from a complete failure of safety precautions. The plant itself was poorly designed, and lacks many of the safety features of modern plants. Yet despite this, the death toll from Chernobyl was modest. This is a major fact that the miniseries gets wrong.

The immediate deaths caused were 2 workers killed in the explosion, and 28 first responders died within three months. However, most survived their acute radiation sickness. To be clear, this is not to minimize these deaths, but to correct their exaggeration.

Long term deaths have also been modest. The only documented increase in cancer, for example, was from thyroid cancer. The UN estimates there were an additional 5,000 cases as a result of Chernobyl, leading to at most 160 additional deaths. There was otherwise no increase in background cancer rates. There was also no increase in miscarriages or birth defects. All these deaths are tragic, and should have been avoided, but they must be put into perspective.

Thyroid cancers increase, by the way, because of the absorption of radioactive iodine. This can be avoided, however, by taking regular iodine in a large dose. This essentially fills the thyroid and prevents the absorption of further iodine for a while, blocking out the radioactive iodine. So those excess cancers and deaths could have been minimized with proper preventive treatment.

The amount of environmental radiation was also minimize. After a brief spike, it decreased to barely above background radiation levels – at a level that has no apparent health risk.

The miniseries also pretends that radioactivity is contagious – that a person with radiation sickness is radioactive. This is not true. Ionizing radiation passes through you, killing cells along the way. But no radioactivity is left behind. Radioactive elements can contaminate the clothes and skin of those exposed, but once you get rid of the cloths and wash the skin, they are no longer radioactive. They are not a danger to others.

The unfortunate thing is that I think most viewers will come away from the miniseries with the impression that nuclear power is inherently dangerous, when the opposite is true. It is the safest way to produce electricity on a large scale. It has the further bonus of not producing CO2.

The writer of Chernobyl, Craig Mazin, says the story is not about nuclear power. It’s about lies, and the effects of a system that survives on lies and misinformation. To the extent this is the case, I think the series is great (although could have been even more powerful) and is an important message for our time, and any time.

But the story was also about nuclear power, even if Mazin did not intend this. He ends up telling a very misleading story about nuclear power, and this is precisely, in my opinion, the wrong message for our time. Many scientists believe that nuclear power is necessary if we are going to prevent the worst outcomes of global warming. It is the great irony of the environmentalist movement, I would argue, that for decades they opposed nuclear power. Environmentalists contributed to the greatest threat to our environment by unfairly demonizing the safest and perhaps greenest form of energy. (A close second, by the way, is their opposition to GM crops.)

Chernobyl perpetuates that unfortunate narrative, at perhaps the worse possible time.

 

Când te gândești la sare alimentară? Atunci când constați că trebuie să cumperi o pungă nouă pentru că rezerva din cămară sau solniță e aproape de final. O pungă de sare este ieftină, chiar dacă decizi să cumperi cea mai scumpă sare de mare pentru gătit, nu e ca și cum trebuie să cumperi o …

Articolul Scurtă istorie a sării alimentare apare prima dată în Evenimente prin Galati.

Petrișor Obae și-a asumat printre primii în România statutul de ziarist la propriul site. L-a dezvoltat și a făcut ceea ce azi este Pagina de Media – paginademedia.ro, oferind locuri de muncă pentru ziariști și informații despre media și despre derapajele televiziunilor.

Au [...]

Articolul Contribuiți la o presă independentă! apare prima dată în Cătălin Tolontan.

1. Alte 102 cazuri nou-confirmate de rujeolă au fost raportate în ultima săptămână, cele mai multe – 40 – fiind în Mehedinţi. Ca urmare, numărul total al îmbolnăvirilor a ajuns la 16.552, din care 62 de decese. (News.ro)

2. Comisia parlamentară pentru controlul activităţii SRI susţine că fostul director al Serviciului Român de Informaţii, George Maior, a încălcat legislaţia care reglementează activitatea instituţiei pe care condus-o şi a angajat SRI în acţiuni care au lezat interesele partidelor şi ale persoanelor fizice şi juridice, elementele respective fiind circumscrise unor acţiuni de poliţie politică, menită să afecteze procese democratice. Printre politicienii vizaţi se află Klaus Iohannis, Eduard Hellvig şi Victor Ponta. (News.ro)

3. Vânzările cu amănuntul din SUA au înregistrat în martie cea mai mare creştere din ultimul an şi jumătate, susţinute de achiziţiile de vehicule şi o gamă de alte bunuri, în timp ce solicitările pentru indemnizaţii pentru şomaj au scăzut în săptămâna încheiată pe 13 aprilie la cel mai scăzut nivel din ultimii 50 de ani, indicatori care sugerează că avansul economiei americane s-a accelerat în primul trimestru, după un debut de an dificil. (Profit.ro)

4. Cel mai recent studiu Expert Forum arată că România plăteşte una dintre cele mai mari subvenţii din Uniunea Europeană partidelor politice. Asta deşi suntem pe locul 3 în topul european al celor mai sărace ţări. Politicienii ne-au costat doar anul trecut peste 170 de milioane de lei. Subvenţiile alocate în 2018 au crescut de peste 6 ori faţă de cele din 2017, iar dacă aruncăm o privire în urmă cu un deceniu, partidele politice româneşti primesc astăzi de peste 20 de ori mai mulţi bani, mult peste rata inflaţiei sau a creşterii PIB-ului. (Digi24)

5. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a decis delegarea procurorului Dimitrie Bogdan Licu, adjunct al lui Augustin Lazăr, în funcţia de procuror general până la ocuparea funcţiei prin numire, dar nu mai mult de două luni. Ieri, preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul privind eliberarea din funcţia de procuror a lui Augustin Lazăr, actualul procuror general, al cărui mandat se incheie pe 27 aprilie. (News.ro)

6. 45% din mașinile electrice vândute în Europa în luna martie au fost Tesla. În Europa de Vest 1 din 40 de mașini noi este electrică. (Inside EVS)

7. Cu o mare majoritate, Parlamentul de la Atena a cerut premierului Alexis Tsipras să solicite Germaniei despăgubiri de război în valoare de 290 de miliarde de euro. Această sumă reiese din raportul prezentat de o comisiei de experţi, care a efectuat calculul la cererea legislativului în anul 2016. Ministerele de Externe şi Justiţie vor formula în scris solicitările oficiale ale Greciei către guvernul federal de la Berlin, a menţionat un deputat grec. Nu e clar când se va întâmpla acest lucru, însă deputatul elen a precizat că dacă Germania va respinge cererea atunci se va lua calea justiţiei. (DW)

8. Google permite utilizatorilor de dispozitive cu sistem de operare Android din Europa să își aleagă browserul și motoarele de căutare din cinci opțiuni. Browser-ele afișate sunt Chrome, Firefox, Edge, Opera și Puffin, iar motoarele de căutare sunt Google, Quant, DuckDuckGo, Ecosia și Seznam. (Search Engine Land)

9. Acțiunile Pinterest au crescut cu 28% după prima zi de tranzacționare la bursă, ducând valoarea companiei la $12 miliarde. Tot în prima zi pe bursă, acțiunile Zoom au crescut cu 72%, ajungând să valoreze $62. (CNBC, CNBC)

10. Oamenii de știință încearcă să-și imagineze ce s-ar întâmpla dacă jumătate din viața de pe Pământ ar dispărea. Una dintre concluzii este că s-ar crea un dezechilibru major între specii, în funcție de strategia de supraviețuire a fiecăreia. (Gizmodo)

Promo: Festivalul dedicat comunicării şi transformării digitale din Europa de Est, Interactive Central and Eastern Europe Festival – iCEE.fest a anunţat, vineri, zeci de speakeri pentru ediţia din acest an, dintr-un total de peste 100, precum şi un nou concept: UPGRADE 100. Odată cu această schimbare, iCEE.fest: UPGRADE 100 aduce la Bucureşti şi o celebritate din domeniul transformării digitale: Salim Ismail, unul dintre fondatorii celebrei Singularity University – cunoscut antreprenor şi autor al best-seller-ului „Exponential Organizations”. (News.ro)

Fotografia dimineții – Coperta ultimului număr The New Yorker:

Netflix are 1,7 milioane de utilizatori unici în România, conform datelor GlobalWebIndex, dar consumul comun de conținut pe această platformă crește numărul de utilizatori reali la 4,2 milioane.

Universul cantitativ este semnificativ, însă și mai interesante sunt valențele și schimbările comportamentale ce apar odată cu trend-ul conținutului “on demand”/”at your choice”.

Observăm astfel o migrație de la “conținutul-dat”, standard, către “conținutul ales” și “democratizat”. Aceste preferințe la nivel de conținut marchează o tranziție de la un “spectator-captiv”, către un “spectactor implicat”, responsabil și complice.

Odată cu paradigma Conscious Consumer a existat o emulație în spațiul media și la nivel de brief-uri/campanii creative legată atenția acordată alimentelor pe care le consumăm, armonizarea cu mediul înconjurător, alegerea hainelor pe care le purtăm în funcție de materialele folosite, dar ținând cont și de modurile de producție ale brand-urilor, de exploatarea resurselor umane etc.

Pe de altă parte, dar consolidând aceeași paradigmă, vorbim despre “mindfulness”, despre “sustainable and long term wellbeing” – despre o orientare din ce în ce mai amplă și rapidă a indivizilor către tehnici de dezvoltare personală (întreprinse fie pe cont propriu, prin alegerea unor lecturi, fie optând către cursuri specializate și/sau ședinte de coaching).

Prin urmare, acest Conscious Consumer este deopotrivă introvert și extrovert, este preocupat de tot ceea ce consumă și este din ce în ce mai exigent cu procesul de selecție.

Pe acest fond, vizionarea de conținut on demand/at your choice (pe TV) devine un “comme il faut”.
Netflix și toate platformele similare, primesc votul pentru relevanță: în timpul din ce în ce mai limitat pe care îl avem la dispoziție, ne dorim să alegem tipul de conținut pe care îl consumăm și modul în care o facem.

Dincolo de criteriul relevanței, modul de consum este un alt aspect foarte important, coroborat cu flexibilitatea: poți vedea oricâte episoade îți dorești, independent de locul în care te afli ori de momentul zilei.

Românii preferă în continuare o experiență de vizualizare pe ecrane mari (67% din utilizatorii Netflix îl consumă pe TV, 62% pe PC/ Laptop și doar 36% pe smartphone respectiv 12% pe tablete), care facilitează consumul comun de conținut în familie.

Aici observăm un mix între tradițional și modern – păstrăm dorința de mediu vizual mai generos ca dimensiune, schimbăm însă dinamica și customizarea conținutului.

Revenind la modul de consum – acesta va genera o serie de schimbări atitudinale în rândul generațiilor, în special a celor mai mature. Concret, într-o familie cei mai tineri adoptă platformele pay-per-view, educând și membrii mai maturi ai familiei să aleagă ceea ce urmăresc (pe TV).

În secolul în care “content is the king”, vizionarea de conținut on demand/ at your choice pe TV devine, pe zi ce trece, o normalitate.

Pe de altă parte, exigențele unui consumator din ce în ce mai responsabil în privința timpului sau și a conținutului consumat, vor reprezenta adevarate challenges pentru Netflix și platformele similare.
Și atunci, pe lângă votul pentru relevanță, cel care va face departajarea va fi votul meritocratic.

O analiză de Andreea Lupu, Strategy & Innovation Director la Starcom România
Sursa foto: Netflix.com

AFLĂ NOILE TENDINȚE DIN F O M O .

Primele date despre Netflix pe piața locală au apărut în cea de-a două ediție a newsletter-ului F O M O ., care aduce în fiecare lună cele mai importante știri, tendințe și resurse din social media. Peste 2000 de oameni de marketing, comunicare, digital și influencers s-au abonat deja.

1. Simona Halep a învins-o, cu scorul de 6-3, 6-3, pe americanca Venus Williams si s-a calificat în sferturile de finală ale turneului de la Miami.

2. Apple a lansat trei servicii la evenimentul de ieri, AppleTV+, Apple News+ și Apple Arcade, plus un card bancar dezvoltat împreună cu Mastercard, Apple Card. Detalii în Cronica de Tehnologie de astăzi.

3. Parlamentul britanic a votat aseară un amendament prin care este preluat controlul procesului de ieșire a Marii Britanii din Uniunea Europeană de la Guvern. Amendamentul a fost aprobat de 329 parlamentari în timp ce 302 au votat împotrivă. Trei dintre miniștrii cabinetului May au votat pentru și apoi și-au dat demisiile din guvern. (WSJ)

4. Magistrații instanței supreme au decis ieri că Laura Codruța Kovesi nu a săvârșit abatere disciplinară în privința desemnării unui judecător ca membru al unei echipe de control, fiind respins, astfel, recursul Inspecției Judiciare. Doi judecători din completul de cinci de la Înalta Curte au făcut opinie separată, în sensul sancționării cu avertisment a fostei șefe a DNA. Tot ieri ÎCCJ a respins și un alt apel al Inspecției Judiciare, hotărând definitiv că Laura Codruța Kovesi nu a săvârșit abatere disciplinară prin neprezentarea în fața comisiei parlamentare. (Hotnews)

5. Grupul sud-african de e-comerț și media Naspers, acționarul majoritar al eMag, a anunțat că va separa activele internaționale de grup, inclusiv participația la eMag, într-o nouă companie, ce va fi listată pe bursele din Amsterdam și Johannesburg. Entitatea rezultată va fi cea mai mare companie de consum din online-ul european listată la bursă. Noua companie va include, pe lângă participația de aproape 80% la eMag, pachetul de aproximativ 31% deținut la gigantul chinez din technologie Tencent, evaluat la peste $130 miliarde, precum și participațiile la platformele de anunțuri, turism, educație, socializare și livrări mâncare din portofoliu, printre care OLX, Avito, mail.ru, letgo, PayU, Swiggy, iFood, DeliveryHero, Udemy și MakeMyTrip. (Profit.ro)

6. Aplicația Istoric Vehicul, dezvoltată de Registrul Auto Român, care îți permite să afli numărul de kilometri, datele tehnice și valabilitatea ITP-ului pentru orice mașină, a avut peste 500.000 de interogări în primele două zile de la lansare. (Link)

7. Banii cheltuiți de americani, anul trecut, pe cazările oferite de Airbnb au fost mai mulți decât sumele cheltuite pe nopțile petrecute la hotelurile Hilton. Airbnb a crescut în 2018 cu 30% în SUA, depășind Hilton și atacând poziția de lider a celor de la Mariott, cea mai mare companie hotelieră din lume. (Recode)

8. Eurodeputatul Cristian Preda susţine că este ilegal ca Maria Grapini, membră a PPU, să figureze pe lista PSD pentru alegerile europene şi că, prin urmare, candidatura acesteia ar trebui descalificată. „E evident ilegal ca Grapini, membră a unei formaţiuni numite PPU, să figureze pe lista PSD pentru europene. PPU nu a încheiat vreo alianţă cu PSD şi are un membru în BEC întrucât Grapini e deputată europeană. Agramata trişează. Ar trebui descalificată”, a scris Cristian Preda pe contul său de Facebook. (News.ro)

9. Paleontologii canadieni au reușit să asambleze toate oasele celui mai mare T.Rex descoperit până în prezent. Scotty, așa cum a fost botezat, a trăit acum 66 milioane de ani și a fost găsit la începutul anilor ‘90, însă din cauza faptului că oasele sale erau prinse în stâncă a durat două decenii până când au fost recuperate. Cântărind, conform estimărilor, aproape 9 tone (8870 kg), Scotty este cu 400 kg mai greu decât un alt T.Rex descoperit tot în anii ‘90. (NewScientist)

10. Un avion British Airways care a decolat din Londra cu destinația Dusseldorf, Germania, a aterizat la Edinburgh, în Scoția, după ce pilotul a primit documentele completate greșit. Zborul a fost operat de compania germană WDL Aviation in numele British Airways. (BBC)

Fotografia dimineții – Președinții Xi si Macron:

Promo: Până pe 31 martie, profită de oferta BMW X1 Full Option, cu peste 30 de opționale cadou și Avantaj Client 7.555 €. Oferta este disponibilă doar la BMW Auto Cobălcescu. Detalii aici.

 

În cele 26 de volume ale dosarului 547/1/2014*, legat de clanul Cosma, apar și două nume puțin cunoscute publicului larg, Marian și Andrei Țărîndă, tată și fiu. Sunt personaje foarte importante: tatăl și fratele iubitei lui Vlad Cosma, Alexandra [...]

Articolul Clanul PSD Cosma, asfalt în Ploiești, vacanțe la Miami. Iubita lui Vlad Cosma are firmă de asfaltări pe bani publici! apare prima dată în Cătălin Tolontan.

What do you like about Information is Beautiful? What could we do more of? Who exactly are you, beautiful follower?

We’re running a two-minute visitor survey to find out more. Include your email address for a chance to win a signed copy of Information is Beautiful. Thank you!

Cum le-au dat judecătorii cu dosarul în cap procurorilor DIICOT și șefului PSD al Radio România după ce aceștia folosiseră „handicapul mental sever” al fetei unui redactor muzical pentru ca angajata să recunoască o pedeapsă nemeritată! Numele celor patru procurori [...]

Articolul Cum le-au dat judecătorii cu dosarul în cap procurorilor DIICOT și șefului PSD al Radio România după ce aceștia folosiseră „handicapul mental sever” al fetei unui redactor muzical pentru ca angajata să recunoască o pedeapsă nemeritată! apare prima dată în Cătălin Tolontan.

In loc de introducere 1:

“It’s a little bit like, is the Albanian army going to take over the world? I don’t think so.” Jeffrey L. Bewkes, CEO Time Warner, despre Netflix in Decembrie 2010.

In loc de introducere 2:

„We view Netflix as a friend, not a foe.” Bob Iger, CEO-ul Disney, August 2015

In loc de introducere 3:

“Our top 10 most-watched shows on Netflix, they’re all Netflix original brands.”, Chief Content Officer, Netflix, Aprilie 2019

Timp de aproape 100 de ani marile studiouri de film de la Hollywood – Universal Pictures, Paramount Pictures, Warner Bros. Pictures, Walt Disney Pictures, Columbia Pictures, 20th Century Fox – au dominat industria filmului, colectand 80+% din veniturile generate anual de o industrie inchisa, bazata pe exclusivitati acordate pe teritorii. Astazi, cu exceptia celor de la Disney, toate celelalte, la care s-ar mai putea adauga MGM, au fost cumparate, ultima tranzactie fiind achizitia celor de la 20th Century Fox, care fusesera cumparati de Murdoch in 1985, de catre Disney. Viacom a cumparat Paramount in 1994, Sony a cumparat Columbia in 1989, Comcast a cumparat NBCUniversal in 2011, iar AT&T a finalizat cumpararea TimeWarner/Warner Bros. anul trecut.

In 1997 a fost infiintat Netflix, ca o companie ce inchiria casete video (VHS-uri) si DVD-uri americanilor. Ca fapt divers, Netflix inca genereaza anual $2 milioane profit din inchirierea de dvd-uri. Pe masura ce viteza conexiunilor de internet s-a dezvoltat, Netflix a devenit o platforma de streaming. Azi Netflix are aproape 150 milioane de abonati care platesc lunar, in medie, $10 pentru a avea acces la filme, seriale, documentare, animatii. La fel ca cinematografele sau televiziunile din intreaga lumea, Netflix a fost un client pentru studiorile de film. Un „distribuitor” care platea anual un fee de cateva zeci de milioane de dolari, apoi de sute de milioane, pentru a oferi content abonatilor sai. Desi au inteles pericolul pe care il poate reprezenta Netflix si au reactionat prin lansarea Hulu in 2009, Hollywood-ul „s-a bucurat” de sumele primite de la Netflix si l-a ironizat/ignorat oferandu-i productiile in schimbul dolarilor primiti anual. Pana cand bursa – Netflix s-a listat in 2002 – a reactionat la cifrele Netflix, iar evaluarea de pe Wall Street e egalat sau a depasit capitalizarea principalilor sai furnizori.

Succesul Netflix a atras atentia celor Amazon care au copiat modelul si si-au lansat o platforma similara gandita insa pentru a sustine programul de fidelizare, Amazon Prime. Ultimii intrati in joc sunt cei de la Apple, care luna trecuta au anuntat Apple TV+.

Dupa aceasta scurta introducere sa vedem cum arata astazi „batalia” pentru cei trei T – telefon, tableta, televizor, faza pe video:

1. Netflix – este in pole position, conducand detasat in fruntea celor aproape 150 milioane de abonati pe care-i are in intreaga lume. Simtind pericolul de a ramane fara content a inceput sa investeasca masiv in propriile productii. Anul trecut Netflix a cheltuit $12 miliarde pe producerea de continut, mult peste ceilalti playeri, iar pentru anul viitor a anuntat un buget de $15 miliarde. Netflix se indatoreaza masiv pentru a produce content, insa piata (pare ca) accepta acest lucru cata vreme compania livreaza cresteri intr-un rimt suficient de ridicat pentru a nu trezi ingrijorare pe Wall Street.

Puncte forte:
– Numar mare de abonati –> venituri recurente asigurate
– Nu mai depinde decat intr-o proportie redusa de contentul altora – vezi top 10 care este alcatuit din productii originale Netflix
– Si-a rezolvat distributia internationala fiind prezent cam in toate tarile, cu exceptie Chinei
– Atrage productiile studiourilor independente si productii locale din tarile unde e prezent
– Produce cel mai mult content/an
– Distributie asigurata fiind disponibile pe toate televizoarele smart si pe iOS/Android

Puncte slabe:
– Desi produce foarte mult content nu monetizeaza acest content in afara platformei asa cum o fac Disney sau WarnerMedia
– Plateste un fee ridicat pentru abonatii vechi iOS
– Pretul abonamentului in crestere – vor fi fortati sa creasca pretul abonamentului pe masura ce cresterea va incetiti
– Contentul se produce pe principiul „sa fie cat mai mult, nu conteaza calitatea”
– Va pierde library-ul de la Disney/Fox, va pierde library-ul de la WarnerMedia – 3 studiouri mari, cu francize ca Star Wars, X-Men, Marvel, Batman, Superman etc

2. Disney – cred ca este cel mai puternic competitor in devenire pentru Netflix. Detine doua studiouri, doua televiziuni mari in SUA, ABC si ESPN, isi va lansa in acest an platforma Disney+ si controleaza 60% din Hulu.

Puncte forte:
– Cea mai mare companie de media din lume
– Library cu sute/mii de titluri, de la Alba ca Zapada pana la Avengers
– Domina clasamentul blockbusterelor din ultimii ani, cu titlurile din seria Marvel si Star Wars
– Isi monetizeaza productiile in toate ferestrele clasice: cinema, dvd, paid tv, free tv –> nu-si permit sa renunte la aceste venituri
– Pretul anuntat pentru abonamentul lunar la Disney+ este la jumatate din costul abonamentului la Netflix
– A preluat studiourile 20th Century Fox
– Seriale originale care vor extinde universul Star Wars sau Thor
– Detine 60% din Hulu – are acces la datele de acolo

Puncte slabe:
– Va dura pana cand va avea acoperirea internationala a celor de la Netflix
– Depinde de veniturile din cinema/dvd/tv ceea ce ce-l va impiedica sa se miste cu aceeasi viteza pe care o are Netflix
– Nu are distributie
– Nu are experienta in digital pe care o are Netflix
– Nu are datele pe care le are Netflix de la abonati (ce vor, ce le place, ce vizioneaza)

3. Apple – Chiar daca inca bajbaie in zona de video, Apple e obligata sa inceapa monetizarea utilizatorilor prin diferite forme de content, lucru inceput cu succes pe muzica.

Puncte forte:
– Distributia – cei 1 miliard de utilizatori de iOS (iPhone si iPad) cu cele mai bune demografice
– Distributia internationala asigurata
– Distributia pentru care nu plateste nici un fee
– Succesul cu care au implementat Apple Music intr-un timp scurt, depasind deja Spotify – echivalentul Netflix pe muzica – in Statele Unite
– Cash-ul din banci (+$200 miliarde)
– In pole position pentru a coagula celelalte doua studiouri mari (Viacom/Paramount si NBCUniversal) precum si studiourile mai mici
– Pot cumpara Netflix – capitalizarea Netflix este la ~ $150-160 miliarde

Puncte slabe:
– Anuntarea Apple TV+ a fost „fortata”, neaducand mai nimic nou si fiind o struto camila, jumatate abonamente la alte posturi tv, jumatate alte productii
– Cresterea pe hardware incepe sa incetineasca
– Desi e o companie de tehnologie daca te uiti si lucrezi in interfata iTunes pe Windows o iei la fuga
– Au bani multi dar nu prea stiu cum sa-i cheltuie
– Nu e clar ce productii originale vor avea
– Au deja la activ un esec cu Apple TV

4. AT&T WarnerMedia – In mod normal, avand HBO si forta grupului AT&T ar fi trebuit sa fie imediat sub Netflix, la concurenta cu Disney. Anuntarea unei alte platforme de streaming, cu focus pe universul personajelor DC, cand ai HBO GO si HBO Now in curte cred ca e o greseala.

Puncte forte:
– Library-ul studiourilor Warner Bros. –> Netflix plateste $100 milioane pe an pentru a avea serialul „Frieds”
– Library-ul HBO
– Platformele de streaming HBO GO si HBO Now
– Isi monetizeaza productiile in toate ferestrele clasice: cinema, dvd, paid tv, free tv
– Distributia in SUA catre abonatii AT&T

Puncte slabe:
– Se vor lansa anul viitor, dupa Disney+ si Apple TV+
– Nu vor avea content original la lansare
– Par a avea inca probleme de scalabilitate, HBO GO blocandu-se la peak-uri (vezi lansarea de saptamana aceasta a primului epidod din Game Of Thrones)
– AT&T sta foarte bine in SUA insa nu exista in restul lumii – va dura pana cand vor avea acoperire internationala
– A iesit din Hulu saptamana trecuta vanzandu-si cele aproape 10% detinute
– Are nevoie de bani pentru ca achizitia TimeWarner – $85 miliarde – i-a lasat foarte indatorati

5. Amazon.com – Incearca, se agita dar lasa impresia ca nu poate face focus pe acest segment. Are potentialul cel mai mare de a creste.

Puncte forte:
– Au o baza de zeci de milioane abonati Prime, marea majoritate in SUA
– Au distributie, atat prin intermediul siteului de ecommerce cat si pe iOS si Android
– Au inceput sa produca content original, cu oarece succes
– Au succes in India cu Prime Video –> India va deveni cea mai mare piata daca China va continua sa ramana inchisa
– Au bani, nu la nivelul Apple insa se pot imprumuta usor
– Domina piata de carte electronica
– Au date cel putin la fel de complexe, despre abonatii Prime, la nivelul pe care il are Netflix

Puncte slabe:
– Focusul lor este pe ecommerce unde inca pot creste foarte mult
– Prime Video pare doar un carlig pentru cresterea abonatilor Prime
– Library-ul este limitat
– Distributia internationala sufera deoarece par a cumpara drepturi teritoriu cu teritoriu
– Studiourile ii vad ca un nou Netflix
– Nu monetizeaza contentul produs in afara platformei

6. Hulu – l-am trecut mai mult peste cei 25 milioane abonati pe care-i au in Statele Unite. Dupa cumpararea Fox-ului de catre Disney, acestia din urma au devenit majoritari, cu 60%, in Hulu, iar dupa exitul de saptamana trecuta a celor de la AT&T WarnerMedia (aveau aproape 10%) a mai ramas doar un alt actionar in Hulu, cei de la Comcast NBCUniversal. In mod normal Comcast ar trebui sa-i faca exit lui Disney din Hulu din doua motive:
1. Au nevoie de o platforma a lor pentru a putea concura cu ceilalti
2. Disney va lansa Disney+ unde-si va muta contentul + are nevoie de bani dupa zecile de miliarde de dolari cheltuite pentru achizitia Fox

7. Aici ar trebui sa fie Google/YouTube care insa nu au demonstrat pana acum, desi sunt cea mai mare platforma de continut video din lume, ca pot converti userii catre content platit.

8. Aici ar trebui sa fie Microsoft care poate cumpara Netflix :)

9. Aici ar trebui sa fie Facebook care nu exista inca in video.

Cam asta e. Feel free to complete/change/modify :)

In episodul 2 voi incerca o analiza pe cele patru segmente dominante ale piatei de divertisment: film, muzica, jocuri, sport.

Articolul „Batalia” pentru controlul celor trei T (Telefon/Tableta/Televizor) – Partea 1, video a apărut prima oară pe Orlando Nicoară.

de Mirela Neag, Adriana Oprea, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan

 

Dacă Laura Kovesi și cei din DNA Ploiești au comis abuzuri ca procurori, ei vor fi pedepsiți de judecători. Dar acțiunile împotriva foștilor magistrați DNA nu trebuie să distrugă [...]

Articolul Contabilitatea mafiei: cum își trăgea Vlad Cosma din „Sfânta treime” a profitului companiilor care primeau lucrări de la Consiliul Județean condus de tatăl său! apare prima dată în Cătălin Tolontan.

At some point, grown ups get tired of the feeling that accompanies growth and learning.

We start calling that feeling, “incompetence.”

We’re not good at the new software, we resist a brainstorming session for a new way to solve a problem, we never did bother to learn to juggle…

Not because we don’t want the outcomes, but because the journey promises to be difficult. Difficult in the sense that we’ll feel incompetent.

Which accompanies all growth.

First we realize something can be done.

Then we realize we can’t do it.

And finally, we get better at it.

It’s the second step that messes with us.

If you care enough to make a difference, if you care enough to get better–you should care enough to experience incompetence again.

Raluca Bîrsan, “medicul” cu numai 8 clase, lua 4.000 de euro pe lună, bani negri. Un bilet de externare arată că șefa de secție Ginecologie, Roxana Dragu, care opera cu “medicul” impostor Raluca Bîrsan, i-a pus un diagnostic fals de [...]

Articolul Medicul i-a inventat miopie ca să crească șpaga! apare prima dată în Cătălin Tolontan.